1
Executoriu, -ie, executorii, adjectiv (Juridic) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare.
Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pronunțat: eg-ze-] – Din franceză Executoire, latină Executorius.
Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pronunțat: eg-ze-] – Din franceză Executoire, latină Executorius.
DEX – dicționarul explicativ
2
Executoriu, -ie adjectiv (juridic) care trebuie executat. o formulă ĩe = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu executoriu = act investit cu formulă executorie. (< franceză executoire, latină exsecutorius)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Executoriu, -ie adjectiv Care trebuie executat.
Formulă executorie = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu executoriu = act învestit cu formulă executorie. [Pronume eg-ze-...-riu. / conform franceză executoire, latină executorius].
Formulă executorie = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu executoriu = act învestit cu formulă executorie. [Pronume eg-ze-...-riu. / conform franceză executoire, latină executorius].
DN – dicționar de neologisme
4
Executoriu executorie adjectiv juridic Care poate fi executat. /<franceză executoire, latină executorius
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Executoriu (care trebuie executat) adjectiv masculin [-riu pronume -riu, x pronume gz], feminin executorie (silabe -ri-e); plural masculin și feminin executorii
DOOM – dicționarul ortografic