Execuție
Definitie, sens si explicatie
1Execuție substantiv feminin
1. executare.
2. incasare fortata a unei datorii pe cale judecatoreasca sau prin mijloace fiscale.
3. aducere la indeplinire a unei sentinte de condamnare la moarte. (< franceza execution)
1. executare.
2. incasare fortata a unei datorii pe cale judecatoreasca sau prin mijloace fiscale.
3. aducere la indeplinire a unei sentinte de condamnare la moarte. (< franceza execution)
2Execuție substantiv 1. verifica cuvantul: executare.
2. verifica cuvantul: lucratura.
3. executare, facere, faurire, realizare. (- unei opere durabile.)
4. (Muzica) verifica cuvantul: interpretare.
2. verifica cuvantul: lucratura.
3. executare, facere, faurire, realizare. (- unei opere durabile.)
4. (Muzica) verifica cuvantul: interpretare.
3Executie substantiv feminin (silabe -ti-e) [x pronume gz], art. executia (silabe -ti-a), g.-d. art. executiei; plural executii, art. executiile (silabe -ti-i-)
4Execuție -i f. 1) verifica cuvantul: A executa. 2) Aducere la indeplinire a pedepsei capitale. [G.-d. Executiei; Sil. -ti-e] /<fr. execution, limba latina executio, -onis
5Execuție substantiv feminin
1. Executare.
2. Încasare fortata a unei datorii pe cale judecatoreasca sau prin mijloace fiscale. ♦ Aducere la indeplinire a unei sentinte de condamnare la moarte. [Genitiv -iei, varianta executiune substantiv feminin / conform franceza execution, limba latina executio].
1. Executare.
2. Încasare fortata a unei datorii pe cale judecatoreasca sau prin mijloace fiscale. ♦ Aducere la indeplinire a unei sentinte de condamnare la moarte. [Genitiv -iei, varianta executiune substantiv feminin / conform franceza execution, limba latina executio].