1
Extrage, extrag, verb III.
Tranzitiv
1..
A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee.
A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus.
2. (Matematică; în expresie) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din latină Extrahere (după trage).
Tranzitiv
1..
A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee.
A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus.
2. (Matematică; în expresie) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din latină Extrahere (după trage).
DEX – dicționarul explicativ
2
Extrage verb tranzitiv
1. a separa ceva dintr-o materie încorporată.
a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format.
2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text.
3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< latină extrahere)
1. a separa ceva dintr-o materie încorporată.
a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format.
2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text.
3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< latină extrahere)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
A extrage extrag tranzitiv 1) (substanțe) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2) (zăcăminte minerale) A dobândi prin extracție; a scoate. 3) (obiecte) A scoate din locul în care a fost sau în care a intrat. Extrage un dinte. extrage un glonț. 4) (citate, fragmente) A copia cu un anumit scop. 5) (rădăcina pătrată sau cubică) A determina prin calcul. /<latină extrahere
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Extrage verb III. tranzitiv
1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat.
A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format.
2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc.
3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [Prezent indicativ extrag, variantă estrage verb III. / conform franceză extraire, latină extrahere, după Trage].
1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat.
A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format.
2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc.
3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [Prezent indicativ extrag, variantă estrage verb III. / conform franceză extraire, latină extrahere, după Trage].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Extrage, extrag v.t. (interlop) a fura din Buzunare.(notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou
6
Extrage verb → trage
DOOM – dicționarul ortografic