Definitie Extraordinar -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Extraordinar, -Ă, extraordinari, -e, adjectiv
1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobisnuit, nemaipomenit, formidabil, exceptional; (despre oameni) dotat cu calitati deosebite, exceptionale; (despre lucruri etcetera) foarte bun.
2. (Despre legi, masuri, functii etcetera) Care depaseste cadrul unei reguli, unei masuri obisnuite. – Din franceza Extraordinaire, limba latina Extraordinarius.

Varianta definitie 2: Extraordinar antonim: obisnuit

Varianta definitie 3: Extraordinar, -Ă adjectiv
1. (si adverb ) iesit din comun, neobisnuit, exceptional.
2. (despre legi, adunari etcetera) care nu este, nu se tine potrivit regulilor obisnuite.
3. (despre oameni) cu mari calitati; eminent, exceptional. ♢ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< franceza extraordinaire, limba latina extraordinarius)

Varianta definitie 4: Extraordinar adjectiv , adverb
1. adjectiv colosal, enorm, exceptional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrait, neinchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiintalnit, nemaipomenit, nemaivazut, nesfarsit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, urias, (livresc) mirabil, (invechit) manin, necrezut, (figurativ) piramidal, (argotic) mortal. (A avut un noroc -.)
2. adjectiv verifica cuvantul: colosal.
3. adjectiv verifica cuvantul: titanic.
4. adjectiv verifica cuvantul: cumplit.
5. adjectiv verifica cuvantul: special.
6. adjectiv verifica cuvantul: perfect.
7. adverb verifica cuvantul: foarte.
8. adverb verifica cuvantul: sfasietor.

Varianta definitie 5: Extraordinar adjectiv → ordinar

Varianta definitie 6: Extraordinar -a (-i, -e) si adverbial 1) Care este neobisnuit; cu totul iesit din comun; strasnic; amarnic; grozav. 2) Care se distinge prin anumite calitati si suscita admiratie. 3) (despre persoane) Care se deosebeste vadit de toti ceilalti; inzestrat cu calitati deosebite. 4) (despre evenimente, sedinte, adunari etcetera) Care nu a fost prevazut din timp; in afara planului stabilit. /<fr. extraordinaire, limba latina extraordinarius

Varianta definitie 7: Extraordinar, -Ă adjectiv
1. (adesea adverb ) Cu totul deosebit, iesit din comun, neobisnuit, exceptional.
2. (Despre legi, adunari etcetera) Care nu este, nu se tine, nu are loc potrivit regulilor obisnuite.
3. (Despre oameni) Cu mari calitati; eminent, exceptional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Conform: franceza extraordinaire, limba latina extraordinarius].