Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lua

1 * Cuvantul cu diacritice: luá
Cuvantul fara diacritice: lua

Definitie: LUA, iau, verb I. Tranzitiv I. 1. A prinde un obiect în mână spre a-l ține (și a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte. ♢ Expresie A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuții. A(-și) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua pușca la ochi (sau la cătare) = a pune arma în poziție de tragere, a se pregăti să tragă cu arma; a ochi. A-și lua pălăria (din sau de pe cap) = a saluta. A lua pasărea din zbor, se spune despre un vânător foarte iscusit, bun ochitor. A-și lua nădejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunța la ceva, a nu mai spera. A-și lua seama sau (intranz.) a-și lua de seamă = a se răzgândi. A nu-și lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. A-și lua o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă, a se elibera. A-i lua cuiva (o suferință) cu mâna = a face să-i treacă cuiva (o suferință) imediat. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatră de pe inimă, se spune când cineva a scăpat de o grijă chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu brațul (de după...); prin extensiune a înhăța, a înșfăca. ♢ Expresie (Familiar) A lua purceaua de coadă = a se îmbăta. (Refl. recipr.) Poți să te iei de mână cu el = ai aceleași apucături ca el. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se încleșta la bătaie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva. A se lua (cu cineva) la trântă = a se lupta (cu cineva) corp la corp. 2. A mânca (pe apucate), a înghiți din ceva; spec. a înghiți o doctorie. ♢ Expresie A (o) lua la măsea = a bea peste măsură. 3. A îmbrăca, a pune pe sine o haină etcetera ♢ Expresie A lua hainele la purtare = a îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare. (Familiar) A-și lua nasul la purtare = a se obrăznici. II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ Reflexiv (Rar) A înceta să mai existe; a dispărea. 2. A scoate ceva în cantitate limitată. ♢ Expresie A lua (cuiva) sânge = a face să curgă printr-o incizie o cantitate de sânge (pentru a obține o descongestionare, pentru analize etcetera). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fără intenție de a și-l însuși). ♢ Expresie A-i lua (cuiva) comanda = a înlătura (pe cineva) de la un post de răspundere, în special de la comanda unei unități militare. A-i lua (cuiva) ochii (sau văzul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin strălucire, a impresiona foarte puternic, a zăpăci, a ului pe cineva. A-i lua (cuiva) viața (sau sufletul, zilele) = a omorî. A-și lua viața (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (Popular) A face să paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III. 1. A-și însuși ceea ce i se cuvine, a pune stăpânire pe ceva; prin extensiune a primi, a căpăta. 2. A(-și) face rost de ceva; a găsi pe cineva sau ceva. ♢ Expresie Ia-l dacă ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai găsește acolo unde era mai înainte. (Familiar) A nu ști de unde să iei pe cineva = a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. 3. A cumpăra. 4. A încasa o sumă de bani. 5. A-și însuși un lucru străin. 6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca într-un anumit fel sau cu o anumită armă. 7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plată. ♢ Expresie A lua (pe cineva) părtaș = a-și asocia (pe cineva) într-o întreprindere. A lua (pe cineva) pe procopseală = a angaja (pe cineva) fără salariu, cu promisiunea de a-l căpătui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legătură de rudenie cu cineva. ♦ Reflexiv recipr. A se căsători. 8. A se angaja, a se însărcina (cu ceva). ♢ Expresie A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unități sau acțiuni (militare). A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumându-și răspunderea pentru buna lui păstrare. A-și lua răspunderea = a se declara și a se socoti răspunzător de ceva. (Refl. recipr.) A se lua la sfadă (sau la ceartă etcetera) = a se certa. 9. A contracta o boală molipsitoare. 10. (Despre vase) A avea o anumită capacitate, a cuprinde. 11. (În expresie și loc. verb) A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecționa un obiect. A lua (ceva) cu chirie = a închiria. A lua (ceva) în arendă = a arenda. A lua parte = a participa. A lua pildă = a imita exemplul altuia. A lua obiceiul (sau năravul etcetera) = a se obișnui să... A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însușindu-și pasajul în mod fraudulos). A lua ființă = a se înființa. A lua sfârșit = a se termina. A lua înfățișarea (sau aspectul etcetera) = a părea, a da impresia de... A lua un nou aspect, o nouă formă etcetera = a se schimba, a se transforma. A-și lua numele de la... = a purta un nume care se leagă de..., care amintește de... A lua o notă bună (sau rea) = a obține o notă bună (sau rea). A lua apă = (despre ambarcații) a avea o spărtură prin care intră apa, a se umple de apă. A lua foc = a se aprinde. (Înv.) A lua veste (sau scrisoare, răspuns etcetera) = a primi veste (sau scrisoare, răspuns etcetera). IV. 1. A duce cu sine. ♢ Expresie A-și lua ziua bună = a se despărți de cineva, rostind cuvinte de rămas bun. A-și lua traista și ciubucul, se zice despre un om foarte sărac care pleacă fără să aibă ce să ducă cu el. A-și lua tălpășița (sau catrafusele) = a pleca repede dintr-un loc; a o șterge. A lua (pe cineva) la (sau în) armată = a înrola un recrut. A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forța. A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forța. A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri. L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune când cineva este într-o situație critică sau la capătul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (În imprecații) Lua-l-ar naiba ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însoțitor. ♢ Expresie A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binișorul, cu încetișorul etcetera) = a proceda cu tact, cu blândețe, a trata (pe cineva) cu menajamente. A lua (pe cineva) cu răul = a se purta rău (cu cineva). A lua (pe cineva) cu măguleli sau (refl.) a se lua pe lângă cineva cu binele = a măguli pe cineva (pentru a-i câștiga bunăvoința). A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură (sau în bătaie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior etcetera) = a-și bate joc de cineva. A lua (pe cineva) cu amenințări = a amenința (pe cineva). A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală etcetera) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discuție pe ocolite cu scopul de a obține ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplăcut. Nu mă lua așa = nu mă trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. A o lua de bună = a considera că este așa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios. A lua (ceva) în nume de bine (sau de rău) = a judeca un lucru drept bun (sau rău). A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda. A lua lucrurile (așa) cum sunt = a se împăca cu situația. ♦ Reflexiv (Despre vopsele) A se desprinde, a se șterge (și a se lipi pe altceva). 2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. V. A începe, a porni să... ♦ (Despre manifestări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ♢ Expresie A-l lua ceva înainte = a-l cuprinde, a-l copleși. A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (Refl.) A se lua de gânduri = a începe să fie îngrijorat, a se îngrijora; a se neliniști. VI. 1. (Construit cu pronumele „o”, cu valoare neutră) A pleca, a porni. ♢ Expresie A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fugă = a porni în fugă, în goană. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (Regional) A o lua în porneală = a porni la păscut. A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). A i-o lua (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva). A-și lua zborul = a porni în zbor; figurat a pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte. (Refl.) A se lua după cineva (sau ceva) = a) a porni în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alătura cuiva; c) a urmări, a alunga, a fugări; d) a porni undeva orientându-se după cineva sau după ceva; figurat a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (Refl. recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se întovărăși, a se asocia cu cineva. (Refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-și petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) și a uita de o grijă, de o preocupare etcetera, a se distra. A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversație, uitând de treburi. ♦ A se îndrepta într-o direcție oarecare; a coti spre... A luat-o la deal. ♦ (Despre căi de comunicație și ape curgătoare) A-și schimba direcția. Drumul o ia la dreapta. 2. A merge, a parcurge. ♢ Expresie A(-și) lua câmpii = a pleca la întâmplare, fără nici un țel (de desperare, de durere etcetera); a ajunge la desperare. [Pronuntat: lu-a. – Prez. indicativ: iau, iei, ia, luăm, luați, iau; prezent conjunctie: pers. 3: să ia] – Limba Latina levare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a lua
Cuvantul fara diacritice: lua

Definitie: A lua antonim: a da

3 * Cuvantul cu diacritice: luá
Cuvantul fara diacritice: lua

Definitie: LUA verb verifica cuvantul: căsători, cuprinde, lega, paraliza, reteza, tăia, uni.

4 * Cuvantul cu diacritice: luá
Cuvantul fara diacritice: lua

Definitie: LUA verb 1. verifica cuvantul: înhăța. 2. a apuca, a prinde, (învechit și reg.) a sprijini, (prin Transilvania) a agâmba. (- copilul în brațe.) 3. verifica cuvantul: răpi. 4. verifica cuvantul: așeza. 5. verifica cuvantul: scoate. 6. verifica cuvantul: îmbrăca. 7. verifica cuvantul: cumpăra. 8. verifica cuvantul: împrumuta. 9. verifica cuvantul: contracta. 10. verifica cuvantul: confisca. 11. verifica cuvantul: fura. 12. verifica cuvantul: cuceri. 13. verifica cuvantul: încasa. 14. a extrage, a scoate. (A - un pasaj din ...) 15. verifica cuvantul: ridica. 16. verifica cuvantul: apuca. 17. verifica cuvantul: coti. 18. a merge, a se ține, a veni. (Se dă jos și se - după car.) 19. verifica cuvantul: transporta. 20. verifica cuvantul: angaja. 21. verifica cuvantul: primi. 22. verifica cuvantul: obține. 23. verifica cuvantul: servi. 24. verifica cuvantul: trata.

5 * Cuvantul cu diacritice: luá
Cuvantul fara diacritice: lua

Definitie: lua verb (silabe lu-a), indicativ prezent 1 singular și 3 plural iau, 2 singular iei, 3 singular ia, 1 plural luăm (silabe lu-ăm), perf. substantiv 1 singular luai, m. m. c. perf. 1 singular luasem, 1 plural luaserăm; conjunctie: prezent 3 singular și plural ia; imper. 2 singular ia; ger. luând (silabe lu-ând)

6 * Cuvantul cu diacritice: a se luá mă iau
Cuvantul fara diacritice: lua

Definitie: A SE LUA mă iau intranzitiv 1) (despre culori) A pierde intensitatea inițială (sub acțiunea unor factori); a se șterge; a se spălăci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre bărbați sau femei) A se uni prin căsătorie cu o persoană de sex opus; a se căsători. ♢ - cu gândul a cădea pe gânduri, fiind absent la cele din jur. - cu vorba (sau cu ziua târgului) a vorbi mult, uitând de treburi. - (cu cineva) a) a-și petrece timpul cu cineva, uitând de griji; a se mângâia; b) a stabili prietenie (cu cineva). - după cineva a) a fugări (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). limba latina levare

7 * Cuvantul cu diacritice: a luá iau
Cuvantul fara diacritice: lua

Definitie: A LUA iau 1. tranzitiv 1) A apuca (cu mâna sau cu un instrument) pentru a avea în posesie. ♢ - armele a se înarma. - (pe cineva) la ochi a) a suspecta (pe cineva); a avea bănuieli; b) a supraveghea (pe cineva). - pasărea din zbor a fi un bun ochitor. - altă vorbă a schimba subiectul discuției. - foc cu gura a face tot posibilul și imposibilul. - jăratic cu mâna altuia a întreprinde o acțiune riscantă, folosind în acest scop o altă persoană. 2) A apropia de sine, așezând pe o parte a corpului. - în brațe. - pe genunchi. - în cârcă. ♢ - (pe cineva) în unghii a certa cu brutalitate (pe cineva). 3) (alimente, medicamente etcetera) A pune în gură, înghițind. - un ceai. ♢ - o gustare a servi în fugă o mâncare ușoară. - masa a sta la masă; a mânca. A nu - nici rouă în gură a nu mânca absolut nimic. - aer a se plimba puțin în aer liber. 4) (obiecte de îmbrăcăminte) A pune pe sine; a îmbrăca. 5) (porțiuni, cantități dintr-un lucru) A face să iasă din interiorul său. ♢ - (cuiva) sânge a face să curgă sânge printr-o incizie, pentru analiză sau în scopul descongestionării. 6) (lucruri, drepturi, favoruri etcetera) A face să nu mai fie în posesia (cuiva). ♢ A-i - (cuiva) comanda a înlătura (pe cineva) dintr-un post de răspundere. A-i - (cuiva) apa de la moară a-l priva (pe cineva) de avantajele pe care le-a avut. A-i - (cuiva) durerea (sau suferința) a face (pe cineva) să simtă momentan o ușurare. A-i - (cuiva) viața (sau zilele) a omorî (pe cineva). A-i - (cuiva) mintea (sau mințile) a face (pe cineva) să-și piardă dreapta judecată. A-i - (cuiva) auzul a asurzi (pe cineva). 7) A-și asuma, intrând în stăpânire. 8) (sume de bani) A primi în calitate de venit; a încasa. 9) A găsi pentru a duce cu sine. ♢ Ia-l de unde nu-i se spune despre cineva sau despre ceva care nu se mai găsește la locul unde se afla mai înainte. 10) A obține în schimbul a ceva; a cumpăra. ♢ - pildă a urma exemplul (cuiva). 11) (lucruri străine) A sustrage, însușindu-și. A-i - cuiva banii. ♢ A-i - (cuiva) pâinea de la gură a lipsi (pe cineva) de sursa de existență. 12) (fortificații, terenuri străine) A pune stăpânire (prin forță armată); a cuceri, a ocupa. - un oraș. 13) (mijloace de transport) A folosi drept mijloc de deplasare. - trenul. 14) (persoane) A trata într-un anumit fel. - cu binișorul (pe cineva). ♢ - (pe cineva) pe sus a lua cu forța (pe cineva). - (pe cineva) pe nepusă masă a ataca (pe cineva) pe neașteptate. 15) (persoane) A primi în familie, stabilind legături de rudenie. - de nevastă. - de bărbat. ♢ - de suflet (un copil) a înfia. 16) (despre stări fizice sau psihice) A pune stăpânire în întregime (pe cineva). A-l - frica (pe cineva). ♢ A o - din loc a pleca repede (de undeva). A o - la fugă a porni în fugă. A-și - zborul a porni în zbor. 2. intranzitiv (despre căi de comunicație, ape curgătoare) A-și schimba direcția (spre)... Râul a luat-o în dreapta. [Silabe: lu-a] limba latina levare

8 * Cuvantul cu diacritice: luá íau luát
Cuvantul fara diacritice: lua

Definitie: lua (iau, luat), verb – 1. A apuca, a prinde cu mîna. – 2. A prinde, a apuca într-un fel oarecare. – 3. A primi, a accepta, a admite. – 4. A duce cu sine, a primi în compania sa. – 5. A cuceri, a ocupa. – 6. A mînca, a absorbi. – 7. A contracta, a închiria, a cumpăra, a obține. – 8. A scoate; a fura. – 9. A ataca, a lua prin surprindere. – 10. A scoate, a extrage. – 11. A încasa, a primi. – 12. A se servi de ceva ca un instrument. – 13. A primi, accepta în serviciul său. – 14. A trata. – 15. A absolvi un examen. – 16. A interpreta, a înțelege. – 17. A paraliza, a damblagi, a orbi. – 18. A se căsători cu. – 19. (Cu pronume o) A se îndrepta, a merge pînă la. – 20. Auxiliar, exprimă ideea de acțiune incoativă, prin intermediul unui substantiv (sau al unui adverb , cînd se construiește cu o); a lua la bătaie; a lua la purtare; a lua foc; a o lua la fugă; a o lua razna. 21. (Cu prep. drept) A confunda, a greși. – 22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. – 23. (Refl.) A se căsători. – 24. (Refl.) A se contagia, a se transmite. – 25. (Refl., cu prep. cu) A se adînci în, a se cufunda în. – 26. (Refl., cu prep. după) A urma, a imita. – 27. (Refl.) Auxiliar, exprimă o acțiune incoativă: a se lua la ceartă. – Varianta (Banat) luva. Mr. l’au, loai, loată; megl. leau, lai, lat, lari; istr. l’au, lǫt, lǫ. Limba Latina lĕvāre (Densusianu, Hlr., 192; Pușcariu 760; Candrea-Dens., 1007; REW 5000), conform limba italiana levare (lec. luare, sard. leare), prov., port. levar, franceza lever, sp. llevar. Cuvînt de uz general (ALR, I, 105). Pentru întrebuințarea ca auxiliar, conform limba neogreaca: πιάνω „a lua” și „a începe să” (Graur, BL, V, 68); conform și Iroaie, A lua în funcție auxiliară, BF, VI, 189-97. Sensul de „a se căsători” există și în limba neogreaca: πιάρνω. Conform: aluat. Derivat lotură, substantiv feminin (pală de fîn), în loc de lăutură; lăutură, substantiv feminin (învechit, rapacitate); luător, adjectiv (rapace); luat, substantiv neutru (căsătorie); prelua, verb (a preleva), după franceza prelever.