Definitie Lua - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Lua, iau, verb I. Tranzitiv I.
1. A prinde un obiect in mana spre a-l tine (si a se servi de el) sau spre a-l pune in alta parte. ♢ Expresie A lua alta vorba = a schimba (cu dibacie) subiectul unei discutii.
A(-si) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva.
A lua pusca la ochi (sau la catare) = a pune arma in pozitie de tragere, a se pregati sa traga cu arma; a ochi.
A-si lua palaria (din sau de pe cap) = a saluta.
A lua pasarea din zbor, se spune despre un vanator foarte iscusit, bun ochitor.
A-si lua nadejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunta la ceva, a nu mai spera.
A-si lua seama sau (intranz.) a-si lua de seama = a se razgandi.
A nu-si lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent.
A-si lua o grija de pe cap = a scapa de o grija, a se elibera.
A-i lua cuiva (o suferinta) cu mana = a face sa-i treaca cuiva (o suferinta) imediat. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatra de pe inima, se spune cand cineva a scapat de o grija chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mana; a cuprinde cu bratul (de dupa...); prin extensiune a inhata, a insfaca. ♢ Expresie (Familiar) A lua purceaua de coada = a se imbata. (Refl. recipr.) Poti sa te iei de mana cu el = ai aceleasi apucaturi ca el.
A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se inclesta la bataie cu cineva; a se certa in mod violent cu cineva.
A se lua (cu cineva) la tranta = a se lupta (cu cineva) corp la corp.
2. A manca (pe apucate), a inghiti din ceva; spec. a inghiti o doctorie. ♢ Expresie A (o) lua la masea = a bea peste masura.
3. A imbraca, a pune pe sine o haina etcetera ♢ Expresie A lua hainele la purtare = a imbraca in toate zilele hainele de sarbatoare. (Familiar) A-si lua nasul la purtare = a se obraznici. II.
1. A scoate ceva din locul in care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ Reflexiv (Rar) A inceta sa mai existe; a disparea.
2. A scoate ceva in cantitate limitata. ♢ Expresie A lua (cuiva) sange = a face sa curga printr-o incizie o cantitate de sange (pentru a obtine o descongestionare, pentru analize etcetera).
3. A deposeda pe cineva de un lucru (fara intentie de a si-l insusi). ♢ Expresie A-i lua (cuiva) comanda = a inlatura (pe cineva) de la un post de raspundere, in special de la comanda unei unitati militare.
A-i lua (cuiva) ochii (sau vazul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin stralucire, a impresiona foarte puternic, a zapaci, a ului pe cineva.
A-i lua (cuiva) viata (sau sufletul, zilele) = a omori.
A-si lua viata (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (Popular) A face sa paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III.
1. A-si insusi ceea ce i se cuvine, a pune stapanire pe ceva; prin extensiune a primi, a capata.
2. A(-si) face rost de ceva; a gasi pe cineva sau ceva. ♢ Expresie Ia-l daca ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai gaseste acolo unde era mai inainte. (Familiar) A nu sti de unde sa iei pe cineva = a nu-ti aduce aminte in ce imprejurare ai cunoscut pe cineva.
3. A cumpara.
4. A incasa o suma de bani.
5. A-si insusi un lucru strain.
6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca intr-un anumit fel sau cu o anumita arma.
7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plata. ♢ Expresie A lua (pe cineva) partas = a-si asocia (pe cineva) intr-o intreprindere.
A lua (pe cineva) pe procopseala = a angaja (pe cineva) fara salariu, cu promisiunea de a-l capatui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legatura de rudenie cu cineva. ♦ Reflexiv recipr.
A se casatori.
8. A se angaja, a se insarcina (cu ceva). ♢ Expresie A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unitati sau actiuni (militare).
A lua (un lucru) in primire = a primi un lucru, asumandu-si raspunderea pentru buna lui pastrare.
A-si lua raspunderea = a se declara si a se socoti raspunzator de ceva. (Refl. recipr.) A se lua la sfada (sau la cearta etcetera) = a se certa.
9. A contracta o boala molipsitoare.
10. (Despre vase) A avea o anumita capacitate, a cuprinde.
11. (În expresie si loc. verb) A lua masura (sau masuri) = a fixa prin masuratori exacte dimensiunile necesare pentru a confectiona un obiect.
A lua (ceva) cu chirie = a inchiria.
A lua (ceva) in arenda = a arenda.
A lua parte = a participa.
A lua pilda = a imita exemplul altuia.
A lua obiceiul (sau naravul etcetera) = a se obisnui sa...
A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce intr-o scriere sau intr-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicand sursa sau insusindu-si pasajul in mod fraudulos).
A lua fiinta = a se infiinta.
A lua sfarsit = a se termina.
A lua infatisarea (sau aspectul etcetera) = a parea, a da impresia de...
A lua un nou aspect, o noua forma etcetera = a se schimba, a se transforma.
A-si lua numele de la... = a purta un nume care se leaga de..., care aminteste de...
A lua o nota buna (sau rea) = a obtine o nota buna (sau rea).
A lua apa = (despre ambarcatii) a avea o spartura prin care intra apa, a se umple de apa.
A lua foc = a se aprinde. (Înv.) A lua veste (sau scrisoare, raspuns etcetera) = a primi veste (sau scrisoare, raspuns etcetera). IV.
1. A duce cu sine. ♢ Expresie A-si lua ziua buna = a se desparti de cineva, rostind cuvinte de ramas bun.
A-si lua traista si ciubucul, se zice despre un om foarte sarac care pleaca fara sa aiba ce sa duca cu el.
A-si lua talpasita (sau catrafusele) = a pleca repede dintr-un loc; a o sterge.
A lua (pe cineva) la (sau in) armata = a inrola un recrut.
A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forta.
A lua (pe cineva) pe nepusa masa = a lua (pe cineva) fara veste, cu forta.
A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri.
L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune cand cineva este intr-o situatie critica sau la capatul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (În imprecatii) Lua-l-ar naiba! ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de insotitor. ♢ Expresie A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binisorul, cu incetisorul etcetera) = a proceda cu tact, cu blandete, a trata (pe cineva) cu menajamente.
A lua (pe cineva) cu raul = a se purta rau (cu cineva).
A lua (pe cineva) cu maguleli sau (refl.) a se lua pe langa cineva cu binele = a maguli pe cineva (pentru a-i castiga bunavointa).
A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva).
A lua (pe cineva sau ceva) in batjocura (sau in bataie de joc, in ras, in zeflemea, peste picior etcetera) = a-si bate joc de cineva.
A lua (pe cineva) cu amenintari = a ameninta (pe cineva).
A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei pazeste, la socoteala etcetera) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteala.
A lua (pe cineva) pe departe = a incepe (cu cineva) o discutie pe ocolite cu scopul de a obtine ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplacut.
Nu ma lua asa! = nu ma trata, nu-mi vorbi in felul acesta nepotrivit.
A o lua de buna = a considera ca este asa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare.
A lua (ceva) de nimic = a nu lua in serios.
A lua (ceva) in nume de bine (sau de rau) = a judeca un lucru drept bun (sau rau).
A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda.
A lua lucrurile (asa) cum sunt = a se impaca cu situatia. ♦ Reflexiv (Despre vopsele) A se desprinde, a se sterge (si a se lipi pe altceva).
2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. V. A incepe, a porni sa... ♦ (Despre manifestari fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ♢ Expresie A-l lua ceva inainte = a-l cuprinde, a-l coplesi.
A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (Refl.) A se lua de ganduri = a incepe sa fie ingrijorat, a se ingrijora; a se nelinisti. VI.
1. (Construit cu pronumele „o”, cu valoare neutra) A pleca, a porni. ♢ Expresie A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede.
A o lua la fuga = a porni in fuga, in goana.
A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (Regional) A o lua in porneala = a porni la pascut.
A o lua inainte = a merge inaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce).
A i-o lua (cuiva) inainte (sau pe dinainte) = a intrece (pe cineva).
A-si lua zborul = a porni in zbor; figurat a pleca repede; a parasi (o ruda, un prieten) stabilindu-se in alta parte. (Refl.) A se lua dupa cineva (sau ceva) = A) a porni in urma cuiva (sau a ceva); B) a se alatura cuiva; C) a urmari, a alunga, a fugari; D) a porni undeva orientandu-se dupa cineva sau dupa ceva; figurat a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (Refl. recipr.) A se lua cu cineva = A) a pleca la drum cu cineva; B) a se intovarasi, a se asocia cu cineva. (Refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-si petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) si a uita de o grija, de o preocupare etcetera, a se distra.
A se lua cu vorba = a se antrena intr-o conversatie, uitand de treburi. ♦ A se indrepta intr-o directie oarecare; a coti spre...
A luat-o la deal. ♦ (Despre cai de comunicatie si ape curgatoare) A-si schimba directia.
Drumul o ia la dreapta.
2. A merge, a parcurge. ♢ Expresie A(-si) lua campii = a pleca la intamplare, fara nici un tel (de desperare, de durere etcetera); a ajunge la desperare. [Pronuntat: lu-a. – Prez. indicativ: iau, iei, ia, luam, luati, iau; prezent conjunctie: pers. 3: sa ia] – Limba Latina Levare.

Varianta definitie 2: A lua antonim: a da

Varianta definitie 3: Lua verb verifica cuvantul: casatori, cuprinde, lega, paraliza, reteza, taia, uni.

Varianta definitie 4: Lua verb
1. verifica cuvantul: inhata.
2. a apuca, a prinde, (invechit si reg.) a sprijini, (prin Transilvania) a agamba. (- copilul in brate.)
3. verifica cuvantul: rapi.
4. verifica cuvantul: aseza.
5. verifica cuvantul: scoate.
6. verifica cuvantul: imbraca.
7. verifica cuvantul: cumpara.
8. verifica cuvantul: imprumuta.
9. verifica cuvantul: contracta.
10. verifica cuvantul: confisca.
11. verifica cuvantul: fura.
12. verifica cuvantul: cuceri.
13. verifica cuvantul: incasa.
14. a extrage, a scoate. (A - un pasaj din ...)
15. verifica cuvantul: ridica.
16. verifica cuvantul: apuca.
17. verifica cuvantul: coti.
18. a merge, a se tine, a veni. (Se da jos si se - dupa car.)
19. verifica cuvantul: transporta.
20. verifica cuvantul: angaja.
21. verifica cuvantul: primi.
22. verifica cuvantul: obtine.
23. verifica cuvantul: servi.
24. verifica cuvantul: trata.

Varianta definitie 5: Lua verb (silabe lu-a), indicativ prezent 1 singular si 3 plural iau, 2 singular iei, 3 singular ia, 1 plural luam (silabe lu-am), perf. substantiv 1 singular luai, m. m. c. perf. 1 singular luasem, 1 plural luaseram; conjunctie: prezent 3 singular si plural ia; imper. 2 singular ia; ger. luand (silabe lu-and)

Varianta definitie 6: A se lua ma iau intranzitiv 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de sex opus; a se casatori. ♢ - cu gandul a cadea pe ganduri, fiind absent la cele din jur. - cu vorba (sau cu ziua targului) a vorbi mult, uitand de treburi. - (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitand de griji; a se mangaia; b) a stabili prietenie (cu cineva). - dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare

Varianta definitie 7: A LUA iau
1. tranzitiv 1) A apuca (cu mana sau cu un instrument) pentru a avea in posesie. ♢ - armele a se inarma. - (pe cineva) la ochi a) a suspecta (pe cineva); a avea banuieli; b) a supraveghea (pe cineva). - pasarea din zbor a fi un bun ochitor. - alta vorba a schimba subiectul discutiei. - foc cu gura a face tot posibilul si imposibilul. - jaratic cu mana altuia a intreprinde o actiune riscanta, folosind in acest scop o alta persoana. 2) A apropia de sine, asezand pe o parte a corpului. - in brate. - pe genunchi. - in carca. ♢ - (pe cineva) in unghii a certa cu brutalitate (pe cineva). 3) (alimente, medicamente etcetera) A pune in gura, inghitind. - un ceai. ♢ - o gustare a servi in fuga o mancare usoara. - masa a sta la masa; a manca. A nu - nici roua in gura a nu manca absolut nimic. - aer a se plimba putin in aer liber. 4) (obiecte de imbracaminte) A pune pe sine; a imbraca. 5) (portiuni, cantitati dintr-un lucru) A face sa iasa din interiorul sau. ♢ - (cuiva) sange a face sa curga sange printr-o incizie, pentru analiza sau in scopul descongestionarii. 6) (lucruri, drepturi, favoruri etcetera) A face sa nu mai fie in posesia (cuiva). ♢ A-i - (cuiva) comanda a inlatura (pe cineva) dintr-un post de raspundere. A-i - (cuiva) apa de la moara a-l priva (pe cineva) de avantajele pe care le-a avut. A-i - (cuiva) durerea (sau Suferinta) a face (pe cineva) sa simta momentan o usurare. A-i - (cuiva) viata (sau zilele) a omori (pe cineva). A-i - (cuiva) mintea (sau mintile) a face (pe cineva) sa-si piarda dreapta judecata.
A-i - (cuiva) auzul a asurzi (pe cineva). 7) A-si asuma, intrand in stapanire. 8) (sume de bani) A primi in calitate de venit; a incasa. 9) A gasi pentru a duce cu sine. ♢ Ia-l de unde nu-i se spune despre cineva sau despre ceva care nu se mai gaseste la locul unde se afla mai inainte. 10) A obtine in schimbul a ceva; a cumpara. ♢ - pilda a urma exemplul (cuiva). 11) (lucruri straine) A sustrage, insusindu-si. A-i - cuiva banii. ♢ A-i - (cuiva) painea de la gura a lipsi (pe cineva) de sursa de existenta. 12) (fortificatii, terenuri straine) A pune stapanire (prin forta armata); a cuceri, a ocupa. - un oras. 13) (mijloace de transport) A folosi drept mijloc de deplasare. - trenul. 14) (persoane) A trata intr-un anumit fel. - cu binisorul (pe cineva). ♢ - (pe cineva) pe sus a lua cu forta (pe cineva). - (pe cineva) pe nepusa masa a ataca (pe cineva) pe neasteptate. 15) (persoane) A primi in familie, stabilind legaturi de rudenie. - de nevasta. - de barbat. ♢ - de suflet (un copil) a infia. 16) (despre stari fizice sau psihice) A pune stapanire in intregime (pe cineva). A-l - frica (pe cineva). ♢ A o - din loc a pleca repede (de undeva). A o - la fuga a porni in fuga. A-si - zborul a porni in zbor.
2. intranzitiv (despre cai de comunicatie, ape curgatoare) A-si schimba directia (spre)... Raul a luat-o in dreapta. [Silabe: Lu-a] /<lat. levare

Varianta definitie 8: Lua (iau, luat), verb –
1. A apuca, a prinde cu mina. –
2. A prinde, a apuca intr-un fel oarecare. –
3. A primi, a accepta, a admite. –
4. A duce cu sine, a primi in compania sa. –
5. A cuceri, a ocupa. –
6. A minca, a absorbi. –
7. A contracta, a inchiria, a cumpara, a obtine. –
8. A scoate; a fura. –
9. A ataca, a lua prin surprindere. –
10. A scoate, a extrage. –
11. A incasa, a primi. –
12. A se servi de ceva ca un instrument. –
13. A primi, accepta in serviciul sau. –
14. A trata. –
15. A absolvi un examen. –
16. A interpreta, a intelege. –
17. A paraliza, a damblagi, a orbi. –
18. A se casatori cu. –
19. (Cu pronume o) A se indrepta, a merge pina la. –
20. Auxiliar, exprima ideea de actiune incoativa, prin intermediul unui substantiv (sau al unui adverb , cind se construieste cu o); a lua la bataie; a lua la purtare; a lua foc; a o lua la fuga; a o lua razna.
21. (Cu prep. drept) A confunda, a gresi. –
22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. –
23. (Refl.) A se casatori. –
24. (Refl.) A se contagia, a se transmite. –
25. (Refl., cu prep. cu) A se adinci in, a se cufunda in. –
26. (Refl., cu prep. dupa) A urma, a imita. –
27. (Refl.) Auxiliar, exprima o actiune incoativa: a se lua la cearta. – Varianta (Banat) luva.
Mr. l’au, loai, loata; megl. leau, lai, lat, lari; istr. l’au, lǫt, lǫ.
Limba Latina lĕvāre (Densusianu, Hlr., 192; Puscariu 760; Candrea-Dens., 1007; REW 5000), conform limba italiana levare (lec. luare, sard. leare), prov., port. levar, franceza lever, sp. llevar.
Cuvint de uz general (ALR, I, 105).
Pentru intrebuintarea ca auxiliar, conform limba neogreaca: πιάνω „a lua” si „a incepe sa” (Graur, BL, V, 68); conform si Iroaie, A lua in functie auxiliara, BF, VI, 189-
97. Sensul de „a se casatori” exista si in limba neogreaca: πιάρνω.
Conform: aluat.
Derivat lotura, substantiv feminin (pala de fin), in loc de lautura; lautura, substantiv feminin (invechit, rapacitate); luator, adjectiv (rapace); luat, substantiv neutru (casatorie); prelua, verb (a preleva), dupa franceza prelever.