Ezita
Definitie, sens si explicatie
1Ezita , ezit, verb I. Intranzitiv si tranz.
A sta la indoiala in luarea unei hotarari; a sovai, a se codi, a pregeta. – Din franceza Hesiter, limba latina Haesitare.
A sta la indoiala in luarea unei hotarari; a sovai, a se codi, a pregeta. – Din franceza Hesiter, limba latina Haesitare.
2Ezita verb intr., tr. a sta la indoiala, a sovai, a se codi. (< franceza hesiter, limba latina haesitare)
3Ezita verb 1. a se codi, a pregeta, a sovai, (invechit si reg.) a se indoi, (regional) a se ingaima, a se nedumeri, a se tantavi, (Moldova) a se ciosmoli, (prin Olt.) a se scarciumi, (invechit) a se cruta, a lipsi, (figurativ) a oscila, (invechit figurativ) a se atarna, a se cumpani, a se legana. (A - sa se duca acolo.)
2. a astepta, a sovai. (N-a mai - o clipa si ...)
2. a astepta, a sovai. (N-a mai - o clipa si ...)
4Ezita verb, indicativ prezent 1 singular ezit, 3 singular si plural ezita
5A ezita ezit intranzitiv A nu se putea hotari; a sta la indoiala; a oscila; a pendula; a balansa; a cumpani; a sovai. /<fr. hesiter, limba latina haesitare
6Ezita verb I. intr., tr.
A sovai, a se indoi. [P.i. ezit 3,6 -ta. / < franceza hesiter, conform limba latina haesitare – a fi incurcat].
A sovai, a se indoi. [P.i. ezit 3,6 -ta. / < franceza hesiter, conform limba latina haesitare – a fi incurcat].
7Ezita (ezitat, ezitat), verb – A sovai, a oscila.
Franceza hesiter. – Derivat ezitant, adjectiv , din franceza hesitant; ezitati(un)e, substantiv feminin, din franceza hesitation.
Franceza hesiter. – Derivat ezitant, adjectiv , din franceza hesitant; ezitati(un)e, substantiv feminin, din franceza hesitation.