Facere
Definitie, sens si explicatie
1Facere, faceri, substantiv feminin Actiunea de a (se) face si rezultatul ei. ♢ Facere de bine = binefacere. ♦ (În credintele religioase) Creare a lumii de catre Dumnezeu. ♢ Facerea sau Cartea facerii = cartea intai din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Nastere. – Verifica cuvantul: Face.
2Facere antonim: desfacere
3Facere substantiv verifica cuvantul: nastere, parturitie, procreare, procreatie.
4Facere substantiv
1. verifica cuvantul: confectionare.
2. verifica cuvantul: executare.
3. executare, executie, faurire, realizare. (- unei opere durabile.)
4. verifica cuvantul: gatit.
5. verifica cuvantul: pregatire.
6. verifica cuvantul: aprindere.
7. verifica cuvantul: comitere.
8. creare.
9. verifica cuvantul: ge-neza.
1. verifica cuvantul: confectionare.
2. verifica cuvantul: executare.
3. executare, executie, faurire, realizare. (- unei opere durabile.)
4. verifica cuvantul: gatit.
5. verifica cuvantul: pregatire.
6. verifica cuvantul: aprindere.
7. verifica cuvantul: comitere.
8. creare.
9. verifica cuvantul: ge-neza.
5Facere substantiv feminin, g.-d. art. facerii; plural faceri
6Facere -i f. verifica cuvantul: A face. ♢ - de bine binefacere; fapta buna. -ea lumii crearea lumii de catre Dumnezeu. Durerile (sau Chinurile) -ii durerile pe care le suporta femeia la nastere. /v. a face