1
Faclă, facle, substantiv feminin Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță.
(Rar) Făclie. – Din bulgară Fakla.
(Rar) Făclie. – Din bulgară Fakla.
DEX – dicționarul explicativ
2
Faclă facle feminin 1) Băț prevăzut la un capăt cu cârpe, câlți sau alt material îmbibat cu petrol care servește la iluminat (mai ales în timpul manifestărilor de masă); torță. 2) rar vezi Făclie. /<bulgară fakla
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Faclă (facle), substantiv feminin – Torță.
Neogreacă φάϰλα, din latină facŭla, conform bulgară fakla. – Derivat făclie, substantiv feminin (lumînare; torță), cu sufix -ie, conform bulgară faklija, sârbă faklja, maghiară faklya, italiană fiaccola (română provine din bulgară, după Cihac, II, 106 și Dar; soluția nu pare probabilă, fiind cuvînt care apare în română începînd din secolul XVI; după Mladenov, bulgară provine din germană Fackel, soluție care nici ea nu pare convingătoare); făcliaș (variantă rară făclaș), substantiv masculin (purtător de torță); făclier, substantiv masculin (lumînar); făclieș, substantiv masculin (Moldova, licurici).
Neogreacă φάϰλα, din latină facŭla, conform bulgară fakla. – Derivat făclie, substantiv feminin (lumînare; torță), cu sufix -ie, conform bulgară faklija, sârbă faklja, maghiară faklya, italiană fiaccola (română provine din bulgară, după Cihac, II, 106 și Dar; soluția nu pare probabilă, fiind cuvînt care apare în română începînd din secolul XVI; după Mladenov, bulgară provine din germană Fackel, soluție care nici ea nu pare convingătoare); făcliaș (variantă rară făclaș), substantiv masculin (purtător de torță); făclier, substantiv masculin (lumînar); făclieș, substantiv masculin (Moldova, licurici).
DER – dicționarul etimologic
4
Faclă substantiv feminin (silabe -clă), genitiv-dativ articulat faclei; plural facle
DOOM – dicționarul ortografic