Facultate
Definitie, sens si explicatie
1Facultate, facultati, substantiv feminin
1. Capacitate, posibilitate, insusire morala sau intelectuala a cuiva; aptitudine. ♦ Însusire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etcetera de a actiona, a se dezvolta, a realiza ceva.
2. Unitate didactica si administrativa in cadrul unei institutii de invatamant superior, condusa de un decan si cuprinzand un ansamblu de discipline inrudite intre ele, pentru pregatirea studentilor si a doctoranzilor intr-un anumit domeniu de specialitate. – Din franceza Faculte, limba latina Facultas, -atis.
1. Capacitate, posibilitate, insusire morala sau intelectuala a cuiva; aptitudine. ♦ Însusire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etcetera de a actiona, a se dezvolta, a realiza ceva.
2. Unitate didactica si administrativa in cadrul unei institutii de invatamant superior, condusa de un decan si cuprinzand un ansamblu de discipline inrudite intre ele, pentru pregatirea studentilor si a doctoranzilor intr-un anumit domeniu de specialitate. – Din franceza Faculte, limba latina Facultas, -atis.
2Facultate substantiv feminin I. capacitate, aptitudine fizica, psihica sau intelectuala a cuiva care ii permite a se comporta si a actiona intr-un anumit fel. ♢ insusire a unui fenomen, obiect, sistem etcetera de a actiona, de a se dezvolta, de a rezolva ceva.
Ii. unitate didactica, stiintifica si administrativa in cadrul unei institutii de invatamant superior. (< franceza faculte, limba latina facultas)
Ii. unitate didactica, stiintifica si administrativa in cadrul unei institutii de invatamant superior. (< franceza faculte, limba latina facultas)
3Facultate substantiv
1. aptitudine, capacitate, insusire, posibilitate. (-ati intelectuale.)
2. verifica cuvantul: insusire.
1. aptitudine, capacitate, insusire, posibilitate. (-ati intelectuale.)
2. verifica cuvantul: insusire.
4Facultate substantiv feminin, g.-d. art. facultatii; plural facultati
5Facultate2 -ati f.
Subdiviziune didactica si administrativa in cadrul unei institutii de invatamant superior, unde se pregatesc specialisti de calificare inalta intr-un anumit domeniu. [G.-d. Facultatii] /<fr. faculte, lat. facultas, -atis
Subdiviziune didactica si administrativa in cadrul unei institutii de invatamant superior, unde se pregatesc specialisti de calificare inalta intr-un anumit domeniu. [G.-d. Facultatii] /<fr. faculte, lat. facultas, -atis
6Facultate1 -ati f. 1) Posibilitate de actiune; capacitate; aptitudine. 2) Dispozitie naturala pentru o anumita activitate intelectuala; capacitate; aptitudine. 3) Forta morala sau intelectuala. [G.-d. Facultatii] /<fr. faculte, limba latina facultas, -atis
7Facultate substantiv feminin
1. Capacitate, aptitudine fizica, psihica sau intelectuala care permite unei fiinte de a se comporta si de a actiona intr-un anumit fel.
2. Unitate didactica stiintifica si administrativa in cadrul unei universitati sau al unui institut de invatamant superior, condusa de un decan. [Conform: franceza faculte, limba latina facultas].
1. Capacitate, aptitudine fizica, psihica sau intelectuala care permite unei fiinte de a se comporta si de a actiona intr-un anumit fel.
2. Unitate didactica stiintifica si administrativa in cadrul unei universitati sau al unui institut de invatamant superior, condusa de un decan. [Conform: franceza faculte, limba latina facultas].
8Facultate s.f. singular perioada de detentie. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)