Falaitar
Definitie, sens si explicatie
1Falaitar, falaitari, substantiv masculin Calaret pe unul dintre caii inaintasi inhamati la o trasura domneasca sau boiereasca de ceremonie si care tinea caii de darlogi. – Din limba rusa Foreitor, limba germana Vorreiter.
2Falaitar substantiv masculin (silabe -lai-), plural falaitari
3Falaitar (falaitari), substantiv masculin – Servitor calare care mergea inaintea trasurii. – Varianta falaitar.
Germ.
Vorreiter, prin intermediul limba rusa foreitor (Dar) sau din mag. fellajtar (Cihac, Ii, 497), conform limba sarba: feletar, din mag. (Daničič, Iii, 48).
Pare identic cu falet, substantiv neutru (atelaj din doua perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) calare pe acestia): Dupa Bogrea, Dacor., Iv, 813, acest ultim cuvint ar fi limba germana Valet „servitor”; pare mai curind o formatie retrograda si arficiala de la falaitar, incrucisare cu Valet.
Germ.
Vorreiter, prin intermediul limba rusa foreitor (Dar) sau din mag. fellajtar (Cihac, Ii, 497), conform limba sarba: feletar, din mag. (Daničič, Iii, 48).
Pare identic cu falet, substantiv neutru (atelaj din doua perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) calare pe acestia): Dupa Bogrea, Dacor., Iv, 813, acest ultim cuvint ar fi limba germana Valet „servitor”; pare mai curind o formatie retrograda si arficiala de la falaitar, incrucisare cu Valet.