Falsifica
Definitie, sens si explicatie
1Falsifica, falsific, verb I. Tranzitiv
1. A alcatui, a confectiona un lucru asemanator cu altul, cu scopul de a insela; a plasmui; a contraface. ♦ Prin specializare: (Jur.) A comite un fals (Ii).
2. A prezenta ceva altfel decat este in realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Varianta: (popular) Falsifica verb I] – Din franceza Falsifier, limba latina Falsificare.
1. A alcatui, a confectiona un lucru asemanator cu altul, cu scopul de a insela; a plasmui; a contraface. ♦ Prin specializare: (Jur.) A comite un fals (Ii).
2. A prezenta ceva altfel decat este in realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Varianta: (popular) Falsifica verb I] – Din franceza Falsifier, limba latina Falsificare.
2Falsifica verb tr.
1. a face un lucru sa semene cu altul, cu intentia de a insela; a contraface.
2. a denatura. (< franceza falsifier, limba latina falsificare)
1. a face un lucru sa semene cu altul, cu intentia de a insela; a contraface.
2. a denatura. (< franceza falsifier, limba latina falsificare)
3Falsifica verb
1. verifica cuvantul: contraface.
2. (familiar si peior.) verifica cuvantul: plastografia.
3. a contraface, a plasmui. (A - un document.)
4. a maslui. (A - alegerile.)
5. verifica cuvantul: de-natura.
1. verifica cuvantul: contraface.
2. (familiar si peior.) verifica cuvantul: plastografia.
3. a contraface, a plasmui. (A - un document.)
4. a maslui. (A - alegerile.)
5. verifica cuvantul: de-natura.
4Falsifica verb, indicativ prezent 1 singular falsific, 3 singular si plural falsifica
5A falsifica falsific tranzitiv 1) (adevaruri, obiecte etcetera) A face sa fie fals (printr-o denaturare intentionata). 2) A imita in scop de frauda; a contraface. - o iscalitura. /<fr. falsifier, limba latina falsificare
6Falsifica verb I. tr.
1. A face un lucru sa semene cu altul cu intentia de a insela; a contraface.
2. A prezenta altfel decat este; a denatura. [P.i. falsific, 3,6 -ica, varianta falsifica verb I. / < limba italiana falsificare, franceza falsifier, conform limba latina falsus – fals, facere – a face].
1. A face un lucru sa semene cu altul cu intentia de a insela; a contraface.
2. A prezenta altfel decat este; a denatura. [P.i. falsific, 3,6 -ica, varianta falsifica verb I. / < limba italiana falsificare, franceza falsifier, conform limba latina falsus – fals, facere – a face].