Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Falț

1 * Cuvantul cu diacritice: falț
Cuvantul fara diacritice: falt

Definitie: FALȚ, falțuri, substantiv neutru 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etcetera, pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etcetera cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; prin extensiune îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din limba germana Falz[eisen].

2 * Cuvantul cu diacritice: falț
Cuvantul fara diacritice: falt

Definitie: FALȚ substantiv neutru 1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă. 2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etcetera (< limba germana Falz/eisen/)

3 * Cuvantul cu diacritice: falț
Cuvantul fara diacritice: falt

Definitie: FALȚ substantiv (TIPOGR.) ongleu.

4 * Cuvantul cu diacritice: falț
Cuvantul fara diacritice: falt

Definitie: falț substantiv neutru, plural falțuri

5 * Cuvantul cu diacritice: falț -uri
Cuvantul fara diacritice: falt

Definitie: FALȚ -uri n. 1) Unire a foilor de tablă prin îndoirea marginilor alăturate. 2) Tăietură făcută pe marginea unei piese (scândură, țiglă etcetera) pentru a o putea uni cu o altă piesă (de același fel). 3) Cuțit folosit în tăbăcărie cu care se uniformizează grosimea pielii. 4) Clește de formă specială folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. limba germana Falz[eisem]

6 * Cuvantul cu diacritice: falț fálțuri
Cuvantul fara diacritice: falt

Definitie: falț (falțuri), substantiv neutru – 1. Ștraif de legătorie. – 2. Scobitură, șanț la cotorul cărții legate. – 3. Canelură, șanț la cotorul cărții legate. – 4. Lamă pentru desprins carnea de pe piei. – Varianta felț, substantiv neutru (ștraif). Germ. Falz (DAR), la sensul 4 cu cel al limba germana Falzeisen. – Derivat fălțui, verb (a îndoi colile care alcătuiesc o carte), din limba germana falzen (Borcea 186); fălțuială, substantiv feminin (îndoire); fălțuitor, substantiv masculin (persoană care execută operația de a fălțui); fălțuitoare, substantiv feminin (unealtă cu care se fălțuiește; rindea). Conform: limba neogreaca: φαλτσέττα „cuțit de cizmar”.