Falț
Definitie, sens si explicatie
1Falț, falturi, substantiv neutru
1. Cleste de forma speciala, folosit la tragerea pe calapod a fetelor incaltamintei.
2. Fiecare dintre bucatile mici de piele care cad in urma prelucrarii pieilor la masina de faltuit.
3. Taietura, scobitura facuta pe marginea unei scanduri, a unei tigle etcetera, pentru a permite imbinarea cu alta scandura, tigla etcetera cu o taietura corespunzatoare. ♦ Îndoitura facuta de-a lungul marginii unei foi de tabla subtire, pentru a permite imbinarea cu alta foaie; prin extensiune imbinare astfel realizata.
4. (Poligr.) Bentita de panza sau de hartie rezistenta de care se lipesc plansele intercalate intr-un volum. – Din limba germana Falz[eisen].
1. Cleste de forma speciala, folosit la tragerea pe calapod a fetelor incaltamintei.
2. Fiecare dintre bucatile mici de piele care cad in urma prelucrarii pieilor la masina de faltuit.
3. Taietura, scobitura facuta pe marginea unei scanduri, a unei tigle etcetera, pentru a permite imbinarea cu alta scandura, tigla etcetera cu o taietura corespunzatoare. ♦ Îndoitura facuta de-a lungul marginii unei foi de tabla subtire, pentru a permite imbinarea cu alta foaie; prin extensiune imbinare astfel realizata.
4. (Poligr.) Bentita de panza sau de hartie rezistenta de care se lipesc plansele intercalate intr-un volum. – Din limba germana Falz[eisen].
2Falț substantiv neutru
1. taietura in lungul marginii unei piese care se imbina cu o alta piesa.
2. cleste special pentru tragerea pe calapod a fetelor incaltamintei.
3. bentita pe care se lipesc plansele intr-un volum, hartile intr-un atlas etcetera (< limba germana Falz/eisen/)
1. taietura in lungul marginii unei piese care se imbina cu o alta piesa.
2. cleste special pentru tragerea pe calapod a fetelor incaltamintei.
3. bentita pe care se lipesc plansele intr-un volum, hartile intr-un atlas etcetera (< limba germana Falz/eisen/)
3Falț substantiv (Tipogr.) ongleu.
4Falt substantiv neutru, plural falturi
5Falț -uri n. 1) Unire a foilor de tabla prin indoirea marginilor alaturate. 2) Taietura facuta pe marginea unei piese (scandura, tigla etcetera) pentru a o putea uni cu o alta piesa (de acelasi fel). 3) Cutit folosit in tabacarie cu care se uniformizeaza grosimea pielii. 4) Cleste de forma speciala folosit la tragerea pe calapod a fetelor incaltamintei. /<germ.
Falz[eisem]
Falz[eisem]
6Falt (falturi), substantiv neutru –
1. straif de legatorie. –
2. Scobitura, sant la cotorul cartii legate. –
3. Canelura, sant la cotorul cartii legate. –
4. Lama pentru desprins carnea de pe piei. – Varianta felt, substantiv neutru (straif).
Germ.
Falz (Dar), la sensul 4 cu cel al limba germana Falzeisen. – Derivat faltui, verb (a indoi colile care alcatuiesc o carte), din limba germana falzen (Borcea 186); faltuiala, substantiv feminin (indoire); faltuitor, substantiv masculin (persoana care executa operatia de a faltui); faltuitoare, substantiv feminin (unealta cu care se faltuieste; rindea).
Conform: limba neogreaca: φαλτσέττα „cutit de cizmar”.
1. straif de legatorie. –
2. Scobitura, sant la cotorul cartii legate. –
3. Canelura, sant la cotorul cartii legate. –
4. Lama pentru desprins carnea de pe piei. – Varianta felt, substantiv neutru (straif).
Germ.
Falz (Dar), la sensul 4 cu cel al limba germana Falzeisen. – Derivat faltui, verb (a indoi colile care alcatuiesc o carte), din limba germana falzen (Borcea 186); faltuiala, substantiv feminin (indoire); faltuitor, substantiv masculin (persoana care executa operatia de a faltui); faltuitoare, substantiv feminin (unealta cu care se faltuieste; rindea).
Conform: limba neogreaca: φαλτσέττα „cutit de cizmar”.