Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fapt

1 * Cuvantul cu diacritice: fapt
Cuvantul fara diacritice: fapt

Definitie: FAPT, fapte și (4) fapturi, substantiv neutru 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ Locutiune adverb și adjectiv De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ Expresie Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ♢ Expresie Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Limba Latina factum.

2 * Cuvantul cu diacritice: fapt
Cuvantul fara diacritice: fapt

Definitie: FAPT substantiv 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. verifica cuvantul: întâmplare. 3. verifica cuvantul: fenomen.

3 * Cuvantul cu diacritice: fapt
Cuvantul fara diacritice: fapt

Definitie: FAPT substantiv verifica cuvantul: descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie.

4 * Cuvantul cu diacritice: fapt
Cuvantul fara diacritice: fapt

Definitie: fapt (zool.) substantiv masculin, plural fapți

5 * Cuvantul cu diacritice: fapt
Cuvantul fara diacritice: fapt

Definitie: fapt (acțiune) substantiv neutru, plural fapte

6 * Cuvantul cu diacritice: fapt
Cuvantul fara diacritice: fapt

Definitie: fapt (farmec, vrajă) substantiv neutru, plural fapturi

7 * Cuvantul cu diacritice: fapt -ți
Cuvantul fara diacritice: fapt

Definitie: FAPT³ -ți m. depr. Copil neastâmpărat și obraznic. limba latina factum

8 * Cuvantul cu diacritice: fapt -uri
Cuvantul fara diacritice: fapt

Definitie: FAPT² -uri n. popular rar Procedeu magic, căruia i se atribuie însușiri supranaturale; farmec; vrajă. limba latina factum

9 * Cuvantul cu diacritice: fapt -e
Cuvantul fara diacritice: fapt

Definitie: FAPT¹ -e n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. -istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. -e de limbă. 3) verifica cuvantul: FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În -ul zilei. În -ul serii. limba latina factum

10 * Cuvantul cu diacritice: fapt -ă
Cuvantul fara diacritice: fapt

Definitie: fapt, -ă, adjectiv (învechit) făcut.

11 * Cuvantul cu diacritice: fapt -te
Cuvantul fara diacritice: fapt

Definitie: fapt (-te), substantiv neutru – 1. (Înv.) 1. Creație, facere. – 2. Acțiune, înfăptuire. – 3. (Înv.) Creatură. – 4. Întîmplare reală. – 5. (Cu noțiuni care exprimă timpul) Început, origine. – 6. Vrajă, farmec. – 7. Larvă a fluturelui, Acherontia atropos. – 8. Trifoi galben, Triofolium procumbens. – 9. Plantă, Astrantia mayor. – Mr. faptu, faptă, megl. fat. Limba Latina factum (Pușcariu 579; Candrea-Dens., 535; REW 3135; DAR; conform Șeineanu, Semasiol., 188), conform limba italiana fatto, prov. fach, franceza fait, sp. hecho, port. feito. Pl. este fapți la sensurile 7-9. Era înainte part. de la a face, secolul XVI, înlocuit de făcut. Derivat faptă, substantiv feminin (fapt; operă; acțiune; cuvant invechit, creație, facere), sing. reconstituit analogic de la plural fapte (după Tiktin și DAR, din limba latina facta, plural n.); făptaș, substantiv masculin (delicvent); faptnic(ă), substantiv feminin și n., (roibă, Rubia tinctorum), numită astfel fiindcă se crede că vindecă o boală greșit atribuită lui fapt 7; făptoriu, substantiv masculin (învechit, creator); făptui, verb (a face, a săvîrși, a comite); făptuitor, substantiv masculin (delicvent, autor al unui delict); făptură, substantiv feminin (învechit, creație, facere; lucrare, operă; lume, univers; compoziție, structură; aspect, formă, mod de a fi; ființă vie, creatură), din limba latina factura, conform limba albaneza fëturë (Meyer 111; Philippide, II, 641), limba italiana fattura, verifica cuvantul: prov. faitura, verifica cuvantul: franceza faiture, sp. hechura, port. feitura (Pușcariu 580; Candrea-Dens., 537; REW 3136; DAR); înfăptui, verb (a realiza, a verifica, a duce la bun sfîrșit). În legătură cu sensul magic al lui fapt, conform limba italiana fatturare „a vrăji”; fattura „vrajă”, port. feitiço „vrajă”, de unde franceza fetiche › rom. fetiș.