Definitie Față - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FAȚĂ, fete, substantiv feminin I.
1. Partea anterioara a capului omului si a unor animale; chip, figura. ♢ Locutiune adjectiv Din fata = care se afla inainte.
De fata = care se afla prezent; care apartine prezentului. ♢ Locutiune adverb În fata = A) inainte; B) direct, fara inconjur, fara menajamente.
Din fata = dinainte.
De fata = in prezenta cuiva.
Pe fata = direct, fara inconjur, fara menajamente; fara sa se fereasca.
Fata in fata = unul inaintea (sau impotriva) celuilalt. ♢ Locutiune prep.
În fata (cuiva sau a ceva) = inaintea (cuiva sau a ceva).
Din fata = dinaintea (cuiva sau a ceva).
De fata cu... = in prezenta...
Fata cu... (sau de...) = A) in raport cu..., in ceea ce priveste; B) pentru; C) avand in vedere. ♢ Expresie A(-i) canta (cuiva) cucul in (sau din...) fata = (in superstitii) a-i merge (cuiva) bine.
A fi de fata = a fi prezent, a asista.
A scapa cu fata curata = a scapa cu bine dintr-o situatie dificila.
A face fata (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini.
A pune (de) fata (sau fata in fata) = a confrunta; a compara.
A (se) da pe fata = a (se) descoperi, a (se) demasca.
A-si intoarce fata (de la...) = a nu mai vrea sa stie de...
A privi (sau a vedea, a zari pe cineva) din fata = a privi (sau a vedea etcetera) in intregime figura cuiva.
Om (sau taler) cu doua fete = om ipocrit, fatarnic.
A-i prinde (pe cineva) la fata = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a fetei (I 1); mina, fizionomie. ♢ Expresie A schimba (sau a face) fete(-fete) = A) a-si schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jena, rusine etcetera); B) a se simti foarte incurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situatii neplacute; a se tulbura, a se zapaci; C) (despre matasuri) a-si schimba reflexele, culorile.
A prinde fata = a se indrepta dupa o boala. ♦ Obraz.
2. Partea anterioara a corpului omenesc si a unor animale.
Au cazut cu fata la pamant.
3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pamanteana”) Om.
4. Persoana, personaj.
Fete simandicoase. ♢ Fata bisericeasca = reprezentant al bisericii. II.
1. (Matematica) Fiecare dintre suprafetele plane care marginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formeaza un diedru.
2. Suprafata (in special a pamantului, a apei). ♢ Expresie La fata locului = acolo unde s-a intamplat (sau se va intampla) ceva.
3. Înfatisare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusa vederii si mai aleasa, a unor articole alimentare de vanzare.
4. Culoare. ♢ Expresie A-i iesi (unei panze, unei stofe) fata (la soare, la spalat etcetera) = a se decolora.
5. Partea lustruita, poleita, finisata atent etcetera a unui obiect. ♢ Expresie A da fata (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face sa arate frumos (un lucru). ♦ Partea finita, expusa vederii, a unei tesaturi (in opozitie cu dosul ei).
6. (În sintagmele) Fata de masa = material textil, plastic etcetera folosit spre a acoperi o masa (cand se mananca sau ca ornament).
Fata de perna (sau de plapuma) = invelitoare de panza in care se imbraca perna (sau plapuma).
7. Prima pagina a fiecarei file. ♦ (Înv. si popular) Pagina.
8. Fatada.
9. (În sintagma) Fata dealului (sau a muntelui etcetera) = partea dealului (sau a muntelui etcetera) orientata spre soare sau spre miazazi. – Limba Latina popular Facia (< facies).

Varianta definitie 2: Fata antonim: spate

Varianta definitie 3: FAȚĂ substantiv verifica cuvantul: culoare, masa, personaj, vopsea.

Varianta definitie 4: FAȚĂ substantiv
1. verifica cuvantul: obraz.
2. figura, fizionomie, obraz, oval, profil. (O - cunoscuta.)
3. obraz, ochi (plural). (Se spala pe -.)
4. verifica cuvantul: fizionomie.
5. verifica cuvantul: persoana.
6. verifica cuvantul: avers.
7. verifica cuvantul: recto.
8. verifica cuvantul: pagina.
9. verifica cuvantul: fatada.
10. acoperitoare, invelitoare. (- la un fotoliu.)
11. fata de masa = (invechit si reg.) masa, peschir, panzatura, (regional) masai, mesala, mesanica, (Ban. si Transilvania) masar, masarita, (Ban.) masarnica, (Transilvania si Maram.) masoaie. (O - de in.)
12. verifica cuvantul: infatisare.
13. invelitoare, (prin Transilvania si Maram.) sac, (prin Transilvania) tabuiet. (- de perna.)
14. verifica cuvantul: suprafata.

Varianta definitie 5: Fata substantiv feminin, g.-d. art. fetei; plural fete

Varianta definitie 6: FAȚĂ fete f. 1) Partea de dinainte a capului la om; obraz. 2) Ansamblu de trasaturi specifice ale acestei parti; chip; figura; fizionomie. - acra. 3) popular Individ considerat in raport cu societatea; persoana. ♢ - bisericeasca slujitor al cultului. 4) matematica Fiecare dintre suprafetele plane ale unui corp geometric. Fetele cubului. 5) rar Partea de deasupra a unui corp sau a unui obiect. -a plapumei. 6) Aspect exterior. -a Pamantului. ♢ A-si pierde -a a se decolora. 7) Prima pagina a unei foi de hartie. [G.-D. Fetei] /<lat. facies

Varianta definitie 7: Fata (fete), substantiv feminin –
1. Chip. –
2. Figura. –
3. Persoana, individ. –
4. Aspect, infatisare. –
5. Frunte, parte superioara. –
6. Suprafata, parte superioara. –
7. Cuvertura (husa; invelitoare; cuvertura de pat; fata de masa; fata de perna). –
8. La tesaturi partea de pe fata. –
9. Avers. –
10. Pagina a unei file. –
11. Loc expus la soare, solariu.
12. Loc expus la vint. – Fata de. – Fata’n fata. – De fata. – În fata. – Pe fata. – Mr., megl. fata, istr. fǫte.
Limba Latina facia in loc de facies (Diez, I, 166; Puscariu 589; Candrea-Dens., 565; REW 3130; Philippide, II, 641; DAR); conform limba albaneza fakje, limba italiana faccia, prov. facha, franceza face, sp. faz, haz, port. face, limba neogreaca: φάτσα.
Sensul de „persoana” ar putea fi un calc dupa limba greaca (veche) πρόσωπον (Sandfeld 37).
Derivat fata, verb (Trans., a se coace farfuriile la foc); fatoaie, substantiv feminin (Maram., fata de masa); fatos, adjectiv (frumos); fetie, substantiv feminin (solariu, loc insorit); fatare, substantiv feminin (fata de masa; suprafata ariei; cuvant invechit, ipocrizie), cu sufix -are (dupa DAR, ultimul sens s-ar explica printr-unul intermediar, de „masca”); fatari, verb (invechit, a se dovedi partinitor si nedrept; cuvant invechit, a disimula); fatarie, substantiv feminin (invechit, partinire; cuvant invechit, ipocrizie), ambele cuvinte ce par de origine culta (secolul XVII), fara circulatie populara; fatarnic, adjectiv (invechit, partinitor; ipocrit); fatarnicie, substantiv feminin (ipocrizie); fatarniceste, adverb (in mod ipocrit); fatarnici, verb (invechit, a se arata partinitor; cuvant invechit, a disimula); fatis, adverb (invechit, de fata; in mod public; in mod deschis, sincer); infatisa (var. fatisa), verb (a prezenta; a expune, a explica, a reprezenta; a comparea; reflexiv, a se arata); (in)fatisat, adverb (de fata; in mod public); infatisetor, adjectiv (care prezinta; care reprezinta); infata, verb (a pune sau a schimba fata de perna sau fata de masa); desfata, verb (a scoate fata de perna sau de masa); fatui, verb (a egala, a netezi; a peria, a pili, a cizela; a palmui), pentru al carui ultim sens conform franceza taloche „drisca, fatuitoare” si „palma, lovitura”; fatuitor, substantiv masculin (fatuitoare); fatuitoare, substantiv feminin (perie, drisca); feti, verb (a taia lemnul in forma patrata).
Derivat neol. fatada, din franceza façade incrucisat cu fata; fateta, substantiv feminin (aspect), din franceza facette, cu aceeasi incrucisare.
Conform: limba sarba: faca „fata”, pol. dial si rut. facka „palma” (Candrea, Elemente, 407; dupa Berneker 277, din ven. fazza), rut. facernyi „ipocrit” (Candrea, Elemente, 407; Miklosich, Wander., 14).

Varianta definitie 8: Fata, fete substantiv feminin
1. individ.
2. persoana rauvoitoare. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)