Fereastră

Fereastră, ferestre, substantiv feminin
1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele.
Fereastră oarbă vezi orb.
Expresie A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor.
2. Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană.
3. Figurat (Familiar) Oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student. – Latină Fenestra.

DEX – dicționarul explicativ

Fereastră, ferestre, substantiv feminin (Auto) Deschidere laterală practicată pe cilindrii motoarelor cu ardere internă al căror mecanism de distribuție este fără supape.
Prin aceste deschideri se aspiră amestecul proaspăt (fereastră de baleiaj) sau se elimină gazele arse (fereastră de evacuare); se mai numesc și lumini.

DEX – dicționarul explicativ

Fereastră ferestre feminin 1) Deschizătură în pereții unei clădiri sau ai unui vehicul, făcută pentru a lăsa să pătrundă în interior lumina și aerul. 2) Rama împreună cu geamul fixată în această deschizătură. 3) figurat familiar Oră liberă în orar. [Genitiv-dativ Ferestrei] /<latină fenestra

NODEX – noul dicționar explicativ

Fereastră (ferestre), substantiv feminin – Deschizătură lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc., pentru a permite intrarea aerului. – Aromână fireastră. Latină fĕnestra (Pușcariu 596; Candrea-dens., 576; Pascu, I, 85; Rew 3242; Dar), conform albaneză fënestü, italiană finestra, provensală fenestra, franceză fenêtre). – Derivat ferestruică, substantiv feminin (fereastră mică); ferestrar, substantiv neutru (rindea, gealău).

DER – dicționarul etimologic