Definitie Fereca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Fereca, ferec, verb I. Tranzitiv
1. A acoperi, total sau partial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenta si durabilitate; a intari un obiect (de lemn) prin legaturi metalice. ♦ A imbraca un obiect cu placi din metal pretios, a impodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe.
2. A lega cu fiare, cu lanturi, in obezi etcetera un om arestat sau condamnat; a incatusa.
3. A incuia, a zavori o usa, o incapere. ♦ Reflexiv (Despre oameni) A se inchide sau a se izola in casa, fara sa (mai) vada pe nimeni.
4. A bate cu ciocanul pietrele de moara spre a le face crestaturi, santuri, zimti. ♦ A face zimti pe muchea unei monede; a zimtui. – Limba Latina Fabricare (apropiat de fier).

Varianta definitie 2: A fereca antonim: a dezlantui, a desfereca

Varianta definitie 3: Fereca verb
1. a sinui. (A - carul, roata.)
2. a imbraca. (A - un obiect cu argint.)
3. verifica cuvantul: incatusa.
4. verifica cuvantul: incuia.

Varianta definitie 4: Fereca verb, indicativ prezent 1 singular ferec, 3 singular si plural fereca, 1 plural ferecam

Varianta definitie 5: A fereca ferec tranzitiv 1) (obiecte) A inveli (partial sau total) cu un metal (pentru a mari rezistenta sau pentru a infrumuseta). 2) (persoane) A pune in fiare, in lanturi; a incatusa; a inlantui. 3) (porti, usi etcetera) A inchide trainic (cu zavorul); a zavori. 4) (pietre de moara) A acoperi cu crestaturi; a cresta. 5) (monede) A inzestra cu zimti pe la muchii; a zimtui. 6) figurativ A izola de lume (inchizand undeva). /<lat. fabricare

Varianta definitie 6: Fereca (ferec, ferecat), verb –
1. A pune obezi la roata. –
2. A pune garnituri de fier. –
3. A intari, a consolida. –
4. A pune in lanturi. –
5. A incrusta, a face marchetarie. –
6. A placa. – Varianta infereca, inferica.
Mr. faric, faricare „a potcovi calul”, megl. firicari.
Limba Latina fabrĭcāre (Candrea-Dens., 571; REW 3294; Capidan, Meglen., 126; DAR; Buescu, RPF, III, 352), cu semantism normal, deoarece „a fabrica” insemna la origine „a lucra fierul”.
Meyer, Neugr.
St., II, 16 si Puscariu 597 preferau sa plece de la limba latina *ferricare.
Cuvintul rom. lipseste la A. Rehmann, Die Geschichte der technischen Begriffe fabrica u. machina in der roman.
Sprachen, Münster
1935. – Derivat ferecatura, substantiv feminin (garnitura de fier; fiare, lanturi; placa; montare); desfereca, verb (a scoate lanturile).