1
Mitră1, mitre, substantiv feminin
1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase.
Un fel de coroană purtată de regi, de împărați etc.
2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale. – Din slavă Mitra, neogreacă Mitra.
1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase.
Un fel de coroană purtată de regi, de împărați etc.
2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale. – Din slavă Mitra, neogreacă Mitra.
DEX – dicționarul explicativ
2
Mitră2, mitre, substantiv feminin (Anatomie) Uter. – Din neogreacă Mitra.
DEX – dicționarul explicativ
3
Mitră2 mitre feminin (la om și la animalele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; matrice; uter. /<neogreacă mitra
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Mitră1 mitre feminin 1) Acoperământ pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir și împodobite cu pietre scumpe, purtat în special de arhierei în timpul slujbei religioase. 2) Acoperământ pentru cap purtat de către vechii perși. /<slavă mitra, neogreacă mitra
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Mitră (mitre), substantiv feminin – Tocă purtată de prelați. – Aromână mitră. Greacă μίτρα, parțial prin intermediul slavă mitra (Murnu 38; Tiktin; Conev 108). – Derivat mitrofar, adjectiv (cu mitră), din mgr. μιτρόφορος (Galdi 211).
DER – dicționarul etimologic
6
Mitră (mitre), substantiv feminin – Matrice, uter. – Aromână mitră. Neogreacă μητρα. – Derivat mitral, adjectiv, din franceză mitral; mitropolie, substantiv feminin (biserică ortodoxă cu rang superior episcopiei), aromână mitropule, din mgr. μητρόπολις, parțial prin intermediul slavă mitropolija (Vasmer, Greacă, 100); mitropolit, substantiv masculin (arhiepiscop în ierarhia ortodoxă), din mgr. μητροπολίτης (Murnu 38); arhimitropolit, substantiv masculin (arhiepiscop principal); cu greacă ἀρχί- „super”; metropolă, substantiv feminin (capitală), din franceză metropole; metropolitan, adjectiv (al capitalei).
DER – dicționarul etimologic
7
Mitră (organ, acoperământ al capului) substantiv feminin (silabe -tră), genitiv-dativ articulat mitrei; plural mitre
DOOM – dicționarul ortografic