Definitie Feri - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Feri, feresc, verb IV.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) pazi de o primejdie, de o greseala, de un risc; a (se) apara. ♢ Absolut (În constructii exclamative) Doamne fereste! Fereasca Dumnezeu! ♦ Reflexiv A evita sa intalneasca pe cineva, sa fie vazut de cineva; a se ascunde; a fugi.
2. Reflexiv si tranz.
A (se) da deoparte, a (se) trage inapoi (pentru a evita ceva). – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Feri- element „fier (trivalent)”, „feruginos”. (< franceza ferri-, conform lat. ferrum)

Varianta definitie 3: Feri verb verifica cuvantul: respecta, tine.

Varianta definitie 4: Feri verb
1. verifica cuvantul: apara.
2. a se pazi, (invechit si reg.) a se socoti, (invechit) a se lepada, a se veghea. (Sa te - de raceala.)
3. verifica cuvantul: evita.
4. a evita, a ocoli, a se pazi, (invechit) a se indupleca. (Se - sa faca un anumit lucru.)
5. a evita. (Ma - sa-l intalnesc.)
6. a fugi. (- din calea lui!)
7. a-si ascunde. (A-si - ochii, privirile.)
8. a se da, a se trage. (S-a - repede intr-o parte.)
9. verifica cuvantul: eschiva.
10. a evita, a ocoli. (Se - de cuvintele abstracte.)

Varianta definitie 5: Feri verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural feresc, imperfect 3 singular ferea; conjunctie: prezent 3 singular si plural fereasca

Varianta definitie 6: A feri -esc tranzitiv (fiinte, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a pazi /<lat. ferire

Varianta definitie 7: A se feri ma -esc intranzitiv A se da din cale. /<lat. ferire

Varianta definitie 8: Feri- verifica cuvantul: Fero-.

Varianta definitie 9: Feri (feresc, ferit), verb –
1. A tine, a respecta. –
2. (Înv.) a sarbatori, a praznui. –
3. (Înv.) A pastra, a mentine. –
4. A prezerva, a asigura, a salva. –
5. A proteja, a ocroti. –
6. A evita, a scapa. –
7. (Refl.) A se adaposti, a se proteja. –
8. (Refl.) A se feri. –
9. (Refl.) A se indeparta, a se retrage.
Mr. (a)firescu, megl. mi fires.
Limba Latina fĕrῑre, care apare cu sensul de „a tine, a respecta” in limba clasica, mai precis la Cicero, De fato,
17. Celelalte explicatii sint inutile: de la afara, prin intermediul unei forme *fari (Philippide, Principii, 148); din mag. őrizni (Cihac, II, 498); de la un limba latina *auferῑre, in loc de auferre (Candrea, GS, III, 424; REW 3642; Giuglea, Dacor., IV, 1554 si X, 66); din limba latina *fērῑre „a sarbatori”, der. de la fēriae (DAR; Rosetti, I, 166).
Trecerea semantica de la „a tine, a respecta”, la „a sarbatori” se repeta ca la a serba. – Derivat fereala, substantiv feminin (actiunea de a se feri; refugiu); ferinta, substantiv feminin (invechit, garda); feritor, adjectiv (protector); feritoare, substantiv feminin (Trans., adapost).