Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Figură

1 * Cuvantul cu diacritice: figúră
Cuvantul fara diacritice: figura

Definitie: FIGURĂ, figuri, substantiv feminin 1. Înfățișare a feței, a obrazului cuiva; chip, față, obraz. ♢ Expresie A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (Familiar) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză neplăcută. A face figură de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ține să fie considerat) drept... 2. Imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etcetera ♢ Figură geometrică = ansamblu format din puncte, linii și suprafețe. ♦ (La jocul de cărți) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etcetera). ♦ (La șah) Fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice. ♦ Grămadă de nisip, de pietriș etcetera, care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai ușor volumul. 3. Persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (În sintagmele) Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel ca sensurile vechi să se îmbogățească, pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate. Figură etimologică = construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb și un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „Și-a trăit traiul” reprezintă o figură etimologică. (Log.) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul ocupat de termenul mediu în premise. 5. Poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etcetera – Din franceza figure, limba latina figura.

2 * Cuvantul cu diacritice: figúră
Cuvantul fara diacritice: figura

Definitie: FIGURĂ substantiv feminin 1. chip, față, obraz. o (familiar) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă. 2. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp. o (matematica) - geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. ♢ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje. ♢ (șah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoană; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect. o - de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația. o ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise. 6. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etcetera). (< franceza figure, limba latina figura)

3 * Cuvantul cu diacritice: figúră
Cuvantul fara diacritice: figura

Definitie: FIGURĂ substantiv 1. verifica cuvantul: față. 2. verifica cuvantul: fizionomie. 3. verifica cuvantul: persoană. 4. imagine, simbol. (O - reprezentând...) 5. verifica cuvantul: piesă. 6. poziție. (Cadrilul are numeroase -.) 7. (LIT.) figură de stil = trop, (învechit) shimă.

4 * Cuvantul cu diacritice: figúră
Cuvantul fara diacritice: figura

Definitie: figură substantiv feminin, g.-d. art. figurii; plural figuri

5 * Cuvantul cu diacritice: figúră -i
Cuvantul fara diacritice: figura

Definitie: FIGURĂ -i f. 1) Ansamblu de trăsături specifice ale feței; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei ființe, reprezentată printr-un desen, pictură sau sculptură. 3) familiar Om cu merite în viața publică. 4) Carte de joc care reprezintă persoane (valet, damă etcetera). 5) Piesă cu semnificație deosebită în șah (rege, nebun, cal etcetera). 6) Poziție (sau ansamblu de poziții) pe care o ia cineva în timpul unor mișcări special orientate (la dans, în sport, în pilotaj etcetera). ♢ - de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvântului se modifică pentru a reda plastic conținutul de idei; trop. [G.-D. figurii] franceza figure, limba latina figura

6 * Cuvantul cu diacritice: figúră
Cuvantul fara diacritice: figura

Definitie: FIGURĂ substantiv feminin 1. Chip, față, obraz. 2. Formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imaginea plastică (desenată, pictată, sculptată) a unui corp. ♢ Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje (valet, damă etcetera). ♦ Fiecare dintre piesele de șah (cu o formă caracteristică). 3. Persoană; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolică sau alegorică. ♢ Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în vers sau în proză. Verifica cuvantul: trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de poziția termenului mediu în premise. 6. Poziție, mișcare (la dans, la scrimă etcetera). [< limba italiana, limba latina figura].

7 * Cuvantul cu diacritice: figúră figúri
Cuvantul fara diacritice: figura

Definitie: figură (figuri), substantiv feminin – 1. Chip, față, obraz. – 2. Imagine plastică. – 3. Persoană, tip. – Mr. figură. Franceza figure, în mr. din limba italiana figura, conform limba neogreaca: φιγούρα, limba albaneza figurë. – Derivat figura, verb (a fi prezent, a lua parte); figurant, substantiv masculin (persoană care participă la o piesă de teatru fără a rosti replici); figurat, adjectiv (metaforic); figurină, substantiv feminin (statuetă); configura, verb (a lua o anumită formă); configurație, substantiv feminin (înfățișare); desfigura, verb (a strica forma); prefigura, verb (a reprezenta dinainte); prefigurație, substantiv feminin (acțiunea de a prefigura).