Definitie Fin -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Fin1, -Ă, fini, -e, adjectiv
1. Care este foarte mic; (mic si) delicat, placut la aspect, gingas. ♦ (Despre tesaturi) Foarte subtire (si straveziu)
2. De (cea mai) buna calitate (in ce priveste materialul si executia). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat.
3. Figurativ (Despre idei, ganduri) Subtil, ingenios; (despre organe de simt sau simturi) care percepe cele mai mici nuante; ager, sensibil. ♦ (Despre zambet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtari alese. – Din franceza Fin.

Varianta definitie 2: Fin2, -Ă, fini, -e, substantiv masculin si feminin: Persoana considerata in raport cu nasii sai (de botez sau de cununie). – Limba Latina *Filianus.

Varianta definitie 3: Fin antonim: grosolan, vulgar

Varianta definitie 4: Fin, -Ă adjectiv
1. subtire, delicat. ♢ marunt. ♢ curat, pur; neamestecat.
2. foarte sensibil, delicat.
3. (despre oameni) manierat, elegant, bine crescut.
4. (fig.; despre ganduri, idei) subtil, ingenios; istet. (< franceza fin)

Varianta definitie 5: Fin adjectiv verifica cuvantul: binecrescut, civilizat, manierat, politicos.

Varianta definitie 6: Fin adjectiv
1. verifica cuvantul: vaporos.
2. marunt. (Nisip -; sare -.)
3. verifica cuvantul: selectionat.
4. verifica cuvantul: superior.
5. verifica cuvantul: sensibil.
6. verifica cuvantul: delicat.
7. verifica cuvantul: ales.
8. verifica cuvantul: delicat.
9. rafinat, subtil. (Nuante -.)

Varianta definitie 7: Fin adjectiv m., plural fini; f. singular fina, plural fine

Varianta definitie 8: Fin substantiv masculin, plural fini

Varianta definitie 9: Fin2 -a (-i, -e) 1) (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse. 2) Care denota multa gingasie; plin de gingasie. Fata -a. 3) Care se impune prin grosime foarte mica; foarte subtire (si transparent). Panza -a. 4) Care se impune prin calitate foarte buna; de calitate superioara. Vin -. 5) (despre persoane) Care se distinge prin comportament subtil; cu purtari alese; manierat. 6) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota o sensibilitate delicata; caracterizat prin nuante subtile. Aluzie -a. 7) (despre simturi) Care vadeste sensibilitate si rafinament; de acuitate puternica. Gust -. 8) (despre metale) Care este de o mare puritate; foarte pur. 9) Care discerne cele mai subtile relatii dintre lucruri; caracterizat prin subtilitate spirituala deosebita. Observatie -a. /<fr. fin

Varianta definitie 10: Fin1 -a (-i, -e) m. si feminin: (in ritualul crestin) Persoana privita in raport cu nasii sai (de botez sau de cununie). /<lat. filianus

Varianta definitie 11: Fin, -Ă adjectiv
1. Subtire, delicat. ♦ Marunt. ♦ Curat, pur; neamestecat.
2. Foarte sensibil, delicat. ♦ Manierat, elegant, binecrescut. ♦ Subtil, ingenios; istet, dibaci, siret. [< franceza fin, limba italiana fino].

Varianta definitie 12: Fin (fina), adjectiv – Delicat, gingas, rafinat, marunt, pur. – Mr. fin. limba italiana: fino, probabil prin filiera orientala (conform limba neogreaca: φίνος, limba turca: fino, limba sarba: fin), si in parte din franceza fin. – Derivat finete, substantiv feminin (rafinament, delicatete), format de la franceza finesse, pe baza paralelismului tristete-tristesse.

Varianta definitie 13: Fin (fini), substantiv masculin – Baiat considerat in raport cu nasii sai (de botez sau de cununie). – Mr. h’il’in.
Limba Latina *fῑlῑānus (Puscariu 611; Philippide, II, 642; Densusianu, GS, II, 314; REW 3296; DAR), format pe baza lui fῑlius ca *patranus (› franceza parrain) pe baza lui pater, conform limba albaneza fijan, limba italiana figliano „copil alaptat de doica”.
Este cuvint curent (ALR, II, 218).
Conform: si limba latina *filēnus › prov. felen „nepot, ginere”.
Nu au valoare vechile der. propuse de Lexiconul de la Buda, p. 28 (din limba latina affinis) si Cihac, II, 717 (din limba albaneza).
Derivat fina, substantiv feminin (fata considerata in raport cu nasii ei); finie, substantiv feminin (inrudire spirituala).
Din rom. provin rut. fijin, fijna, fylyna (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 407).

Varianta definitie 14: Fin, fini substantiv masculin (intl.) victima (a unui hot, bataus, escroc, cartofor etcetera). (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)