Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fin -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: fin -ă
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: FIN¹, -Ă, fini, -e, adjectiv 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu) 2. De (cea mai) bună calitate (în ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Figurativ (Despre idei, gânduri) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din franceza fin.

2 * Cuvantul cu diacritice: fin -ă
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: FIN², -Ă, fini, -e, substantiv masculin și feminin: Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Limba Latina filianus.

3 * Cuvantul cu diacritice: fin
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: Fin antonim: grosolan, vulgar

4 * Cuvantul cu diacritice: fin -ă
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: FIN, -Ă adjectiv 1. subțire, delicat. ♢ mărunt. ♢ curat, pur; neamestecat. 2. foarte sensibil, delicat. 3. (despre oameni) manierat, elegant, bine crescut. 4. (fig.; despre gânduri, idei) subtil, ingenios; isteț. (< franceza fin)

5 * Cuvantul cu diacritice: fin
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: FIN adjectiv verifica cuvantul: binecrescut, civilizat, manierat, politicos.

6 * Cuvantul cu diacritice: fin
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: FIN adjectiv 1. verifica cuvantul: vaporos. 2. mărunt. (Nisip -; sare -.) 3. verifica cuvantul: selecționat. 4. verifica cuvantul: superior. 5. verifica cuvantul: sensibil. 6. verifica cuvantul: delicat. 7. verifica cuvantul: ales. 8. verifica cuvantul: delicat. 9. rafinat, subtil. (Nuanțe -.)

7 * Cuvantul cu diacritice: fin
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: fin adjectiv m., plural fini; f. singular fină, plural fine

8 * Cuvantul cu diacritice: fin
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: fin substantiv masculin, plural fini

9 * Cuvantul cu diacritice: fin -ă
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: FIN² -ă (-i, -e) 1) (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse. 2) Care denotă multă gingășie; plin de gingășie. Față -ă. 3) Care se impune prin grosime foarte mică; foarte subțire (și transparent). Pânză -ă. 4) Care se impune prin calitate foarte bună; de calitate superioară. Vin -. 5) (despre persoane) Care se distinge prin comportament subtil; cu purtări alese; manierat. 6) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o sensibilitate delicată; caracterizat prin nuanțe subtile. Aluzie -ă. 7) (despre simțuri) Care vădește sensibilitate și rafinament; de acuitate puternică. Gust -. 8) (despre metale) Care este de o mare puritate; foarte pur. 9) Care discerne cele mai subtile relații dintre lucruri; caracterizat prin subtilitate spirituală deosebită. Observație -ă. franceza fin

10 * Cuvantul cu diacritice: fin -ă -i
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: FIN¹ -ă (-i, -e) m. și feminin: (în ritualul creștin) Persoană privită în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). limba latina filianus

11 * Cuvantul cu diacritice: fin -ă
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: FIN, -Ă adjectiv 1. Subțire, delicat. ♦ Mărunt. ♦ Curat, pur; neamestecat. 2. Foarte sensibil, delicat. ♦ Manierat, elegant, binecrescut. ♦ Subtil, ingenios; isteț, dibaci, șiret. [< franceza fin, limba italiana fino].

12 * Cuvantul cu diacritice: fin fínă
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: fin (fină), adjectiv – Delicat, gingaș, rafinat, mărunt, pur. – Mr. fin. limba italiana: fino, probabil prin filieră orientală (conform limba neogreaca: φίνος, limba turca: fino, limba sarba: fin), și în parte din franceza fin. – Derivat finețe, substantiv feminin (rafinament, delicatețe), format de la franceza finesse, pe baza paralelismului tristețe-tristesse.

13 * Cuvantul cu diacritice: fin fíni
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: fin (fini), substantiv masculin – Băiat considerat în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Mr. h’il’in. Limba Latina fῑlῑānus (Pușcariu 611; Philippide, II, 642; Densusianu, GS, II, 314; REW 3296; DAR), format pe baza lui fῑlius ca patranus (› franceza parrain) pe baza lui pater, conform limba albaneza fijan, limba italiana figliano „copil alăptat de doică”. Este cuvînt curent (ALR, II, 218). Conform: și limba latina filēnus › prov. felen „nepot, ginere”. Nu au valoare vechile der. propuse de Lexiconul de la Buda, p. 28 (din limba latina affinis) și Cihac, II, 717 (din limba albaneza). Derivat fină, substantiv feminin (fată considerată în raport cu nașii ei); finie, substantiv feminin (înrudire spirituală). Din rom. provin rut. fijin, fijna, fylyna (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 407).

14 * Cuvantul cu diacritice: fin
Cuvantul fara diacritice: fin

Definitie: fin, fini substantiv masculin (intl.) victimă (a unui hoț, bătăuș, escroc, cartofor etcetera). (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)