Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fleci -cesc -it

1 * Cuvantul cu diacritice: flecí -césc -ít
Cuvantul fara diacritice: fleci

Definitie: fleci (-cesc, -it), verb – A mărunți, a zdrobi, a terciui; a reduce un corp solid la o masă inconsistentă. – Varianta fleciui, flecui. Creație expresivă, făcînd parte din aceeași familie și corespunzînd aceleiași intenții ca fleașc; conform și limba latina flaccus, flaccidus „fleșcăit”, pol. flaczeć „a fleșcăi” (după Cihac, II, 110, pol. ar fi etimonul cuvîntului rom.). Varianta flecui are și sensul de „a murdări, a umple de noroi”, care derivă în mod evident din cel primar; totuși, DAR îl pune în legătură cu limba germana flecken, cu care are în comun numai intenția expresivă. Cu schimbare de sufix s-a obținut varianta flecni, verb (Trans., a închega; a bate, a face praf; a îmbăta), ale cărui sensuri pleacă toate de la acela de „a se înmuia”, conform fleșcăi. A dat naștere la o lungă serie de der. expresivi, a căror idee comună este cea de „obiect fără consistență”. Derivat fleac, substantiv neutru (bagatelă, nimicuri; moft), a cărui origine expresivă nu ridică probleme (conform Iordan, BF, II, 174), trebuie să fi desemnat la început fie un „cuvînt fără consistență” fie un obiect flasc cum ar fi o cîrpă nefolositoare sau o fructă zdrobită, conform semantismul sp. papandujo. Totuși, DAR îl pune în legătură cu limba germana Fleck „petic” (plecînd de la o confuzie cu flec, conform aici); Körting 3804 și Loewe 57 pleacă de la limba latina flaccus, conform Giuglea, Dacor., III, 1090 și REW 3343; iar Scriban propune o relație cu rut. fljak care pare der. din rom. Este cuvînt identic cu felegă, substantiv feminin (cîrpă), conform rut. felegi „zdrențe” (după Tiktin și DAR, rut. este etimonul cuvîntului rom.); peletic, substantiv neutru (pensulă de olar), conform Iordan, BF, II, 186; felegos, adjectiv (zdrențuros). – Derivat flecar, adjectiv (vorbăreț, palavragiu), conform limba slava (veche) flekavŭ „bîlbîit”, tot formație expresivă (după Cihac, II, 109, rom. provine din limba slava (veche)); flecări, verb (a sta la taifas, a pălăvrăgi); flecărie, substantiv feminin (bîrfă, vorbă de clacă); flecăti, verb (Trans., a pălăvrăgi); flecăros, adjectiv (palavragiu); flecușteț, adjectiv (nimic, bagatelă); fleoancă (var. fleancă, flioancă, fleoarcă, fleoarță, fleandură, fleanță, fle(a)ură, fulendriță, loandră, moleandră), substantiv feminin (cîrpă; gură, cioc, limbă; femeie ușoară), pentru ale cărei asociații semantice conform Iordan, BF, II, 167-72; fle(o)ncă(n)i, verb (a pălăvrăgi); fle(o)ncăneală (var. fle(o)ncănitură), substantiv feminin (bîrfă, vorbă de clacă); flencău substantiv masculin „băiat, tînăr” prin încrucișare cu flăcău, conform trăncău și, în general, paralelismul cu der. lui tranc; fleace, substantiv feminin (noroi, glod); fleciu, adjectiv (flasc, zdrobit, moale, stricat); flencheș, adjectiv (cu coarnele căzute); flenduros, adjectiv (zdrețuros); fleng (var. flenc), adjectiv (cu urechile căzute); flențoi, adjectiv (zdrențăros); fleorțotină, substantiv feminin (prostituată); fleoș, adjectiv (moale, flasc); fleuri, verb (Trans., pălăvrăgi); fleros, adjectiv (Trans., palavragiu); tranca-fleanca, interjectie (exprimă ideea de flecăreală); fleț, adjectiv (tont, prost); nătăfleț, adjectiv (tont). În general, și cu excepția articolului citat al lui Iordan, toate cuvintele menționate aici se consideră că fac parte din familii diferite. Fleandură este pus de obicei în legătură cu limba germana (săs.) flander „zdrențuros” (Borcea 186; DAR), sau cu limba slava (veche) (sb., ceh.) flandra „prostituată” (Cihac, II, 109; DAR), cuvinte care au la bază numele de Flandes, conform ceh. flandra, pol. fladra „pînză” (Daničič, III, 60); însă istoria acestor cuvinte este neclară și Miklosich, Fremdw., 88 și Wander., 15 consideră că limba sarba:, pol., rut. flandra provin din rom. Este vorba mai curînd de o rădăcină comună expresivă. Fleoarță, de origine necunoscută pentru DAR, ar avea legătură cu săs. Flarre „ruptură”, după Drăganu, Dacor., V, 273 și ar fi identic cu fleură, după același autor, pe cînd Cihac, II, 660, pune în legătură acest cuvînt cu limba neogreaca: φλύαρος „palavragiu”; Bogrea, Dacor., I, 258, îl consideră ca un rezultat al încrucișării lui flaut cu fluer, sau al limba latina flabrum „șuier al vîntului”.

2 * Cuvantul cu diacritice: fleci
Cuvantul fara diacritice: fleci

Definitie: FLECI substantiv feminin plural (În expresie) A (se) face fleci = a (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleșcăi, (regional) a (se) fleci. – Probabil din fleacă, conform fleică.

3 * Cuvantul cu diacritice: flecí
Cuvantul fara diacritice: fleci

Definitie: FLECI, flecesc, verifica cuvantul: IV tranz. și reflexiv (Regional) A (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleșcăi. – Conform: a (se) face fleci.

4 * Cuvantul cu diacritice: flecí
Cuvantul fara diacritice: fleci

Definitie: fleci, flecesc, verb IV (regional) a (se) zdrobi (prin lovituri), a (se) face fleașcă.