Definitie Fleci -cesc -it - Ce inseamna si explicatie
Varianta definitie 1: Fleci (-cesc, -it), verb – A marunti, a zdrobi, a terciui; a reduce un corp solid la o masa inconsistenta. – Varianta fleciui, flecui.
Creatie expresiva, facind parte din aceeasi familie si corespunzind aceleiasi intentii ca fleasc; conform si limba latina flaccus, flaccidus „flescait”, pol. flaczeć „a flescai” (dupa Cihac, II, 110, pol. ar fi etimonul cuvintului rom.).
Varianta flecui are si sensul de „a murdari, a umple de noroi”, care deriva in mod evident din cel primar; totusi, DAR il pune in legatura cu limba germana flecken, cu care are in comun numai intentia expresiva.
Cu schimbare de sufix s-a obtinut varianta flecni, verb (Trans., a inchega; a bate, a face praf; a imbata), ale carui sensuri pleaca toate de la acela de „a se inmuia”, conform flescai.
A dat nastere la o lunga serie de der. expresivi, a caror idee comuna este cea de „obiect fara consistenta”.
Derivat fleac, substantiv neutru (bagatela, nimicuri; moft), a carui origine expresiva nu ridica probleme (conform Iordan, BF, II, 174), trebuie sa fi desemnat la inceput fie un „cuvint fara consistenta” fie un obiect flasc cum ar fi o cirpa nefolositoare sau o fructa zdrobita, conform semantismul sp. papandujo.
Totusi, DAR il pune in legatura cu limba germana Fleck „petic” (plecind de la o confuzie cu flec, conform aici); Körting 3804 si Loewe 57 pleaca de la limba latina flaccus, conform Giuglea, Dacor., III, 1090 si REW 3343; iar Scriban propune o relatie cu rut. fljak care pare der. din rom.
Este cuvint identic cu felega, substantiv feminin (cirpa), conform rut. felegi „zdrente” (dupa Tiktin si DAR, rut. este etimonul cuvintului rom.); peletic, substantiv neutru (pensula de olar), conform Iordan, BF, II, 186; felegos, adjectiv (zdrenturos). – Derivat flecar, adjectiv (vorbaret, palavragiu), conform limba slava (veche) flekavŭ „bilbiit”, tot formatie expresiva (dupa Cihac, II, 109, rom. provine din limba slava (veche)); flecari, verb (a sta la taifas, a palavragi); flecarie, substantiv feminin (birfa, vorba de claca); flecati, verb (Trans., a palavragi); flecaros, adjectiv (palavragiu); flecustet, adjectiv (nimic, bagatela); fleoanca (var. fleanca, flioanca, fleoarca, fleoarta, fleandura, fleanta, fle(a)ura, fulendrita, loandra, moleandra), substantiv feminin (cirpa; gura, cioc, limba; femeie usoara), pentru ale carei asociatii semantice conform Iordan, BF, II, 167-72; fle(o)nca(n)i, verb (a palavragi); fle(o)ncaneala (var. fle(o)ncanitura), substantiv feminin (birfa, vorba de claca); flencau substantiv masculin „baiat, tinar” prin incrucisare cu flacau, conform trancau si, in general, paralelismul cu der. lui tranc; fleace, substantiv feminin (noroi, glod); fleciu, adjectiv (flasc, zdrobit, moale, stricat); flenches, adjectiv (cu coarnele cazute); flenduros, adjectiv (zdreturos); fleng (var. flenc), adjectiv (cu urechile cazute); flentoi, adjectiv (zdrentaros); fleortotina, substantiv feminin (prostituata); fleos, adjectiv (moale, flasc); fleuri, verb (Trans., palavragi); fleros, adjectiv (Trans., palavragiu); tranca-fleanca, interjectie (exprima ideea de flecareala); flet, adjectiv (tont, prost); nataflet, adjectiv (tont).
În general, si cu exceptia articolului citat al lui Iordan, toate cuvintele mentionate aici se considera ca fac parte din familii diferite.
Fleandura este pus de obicei in legatura cu limba germana (sas.) flander „zdrenturos” (Borcea 186; DAR), sau cu limba slava (veche) (sb., ceh.) flandra „prostituata” (Cihac, II, 109; DAR), cuvinte care au la baza numele de Flandes, conform ceh. flandra, pol. fladra „pinza” (Daničič, III, 60); insa istoria acestor cuvinte este neclara si Miklosich, Fremdw., 88 si Wander., 15 considera ca limba sarba:, pol., rut. flandra provin din rom.
Este vorba mai curind de o radacina comuna expresiva.
Fleoarta, de origine necunoscuta pentru DAR, ar avea legatura cu sas.
Flärre „ruptura”, dupa Draganu, Dacor., V, 273 si ar fi identic cu fleura, dupa acelasi autor, pe cind Cihac, II, 660, pune in legatura acest cuvint cu limba neogreaca: φλύαρος „palavragiu”; Bogrea, Dacor., I, 258, il considera ca un rezultat al incrucisarii lui flaut cu fluer, sau al limba latina flabrum „suier al vintului”.
Varianta definitie 2: Fleci substantiv feminin plural (În expresie) A (se) face fleci = a (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) flescai, (regional) a (se) fleci. – Probabil din *fleaca, conform fleica.
Varianta definitie 3: Fleci, flecesc, verifica cuvantul: IV tranz. si reflexiv (Regional) A (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) flescai. – Conform: a (se) face fleci.
Varianta definitie 4: Fleci, flecesc, verb IV (regional) a (se) zdrobi (prin lovituri), a (se) face fleasca.
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 5 litere. Cuvantul incepe cu litera "f" si se termina cu litera "i" Sufix: s-a obținut var. flecni, vb. (Trans., a închega; a bate, a face praf; a îmbăta), ale cărui sensuri pleacă toate de la acela de „a se înmuia”, cf. fleșcăi. A dat naștere la o lungă serie de der. expresivi, a căror idee comună este cea de „obiect fără consistență”. Der. fleac, s.n. (bagatelă, nimicuri; moft), a cărui origine expresivă nu ridică probleme (cf. Iordan, BF, II, 174), trebuie să fi desemnat la început fie un „cuvînt fără consistență” fie un obiect flasc cum ar fi o cîrpă nefolositoare sau o fructă zdrobită, cf. semantismul sp. papandujo. Totuși, DAR îl pune în legătură cu germ. Fleck „petic” (plecînd de la o confuzie cu flec, cf. aici); Körting 3804 și Loewe 57 pleacă de la lat. flaccus, cf. Giuglea, Dacor., III, 1090 și REW 3343; iar Scriban propune o relație cu rut. fljak care pare der. din rom. Este cuvînt identic cu felegă, s.f. (cîrpă), cf. rut. felegi „zdrențe” (după Tiktin și DAR, rut. este etimonul cuvîntului rom.); peletic, s.n. (pensulă de olar), cf. Iordan, BF, II, 186; felegos, adj. (zdrențuros). – Der. flecar, adj. (vorbăreț, palavragiu), cf. sl. flekavŭ „bîlbîit”, tot formație expresivă (după Cihac, II, 109, rom. provine din sl.); flecări, vb. (a sta la taifas, a pălăvrăgi); flecărie, s.f. (bîrfă, vorbă de clacă); flecăti, vb. (Trans., a pălăvrăgi); flecăros, adj. (palavragiu); flecușteț, adj. (nimic, bagatelă); fleoancă (var. fleancă, flioancă, fleoarcă, fleoarță, fleandură, fleanță, fle(a)ură, fulendriță, loandră, moleandră), s.f. (cîrpă; gură, cioc, limbă; femeie ușoară), pentru ale cărei asociații semantice cf. Iordan, BF, II, 167-72; fle(o)ncă(n)i, vb. (a pălăvrăgi); fle(o)ncăneală (var. fle(o)ncănitură), s.f. (bîrfă, vorbă de clacă); flencău s.m. „băiat, tînăr” prin încrucișare cu flăcău, cf. trăncău și, în general, paralelismul cu der. lui tranc; fleace, s.f. (noroi, glod); fleciu, adj. (flasc, zdrobit, moale, stricat); flencheș, adj. (cu coarnele căzute); flenduros, adj. (zdrețuros); fleng (var. flenc), adj. (cu urechile căzute); flențoi, adj. (zdrențăros); fleorțotină, s.f. (prostituată); fleoș, adj. (moale, flasc); fleuri, vb. (Trans., pălăvrăgi); fleros, adj. (Trans., palavragiu); tranca-fleanca, interj. (exprimă ideea de flecăreală); fleț, adj. (tont, prost); nătăfleț, adj. (tont). În general, și cu excepția articolului citat al lui Iordan, toate cuvintele menționate aici se consideră că fac parte din familii diferite. Fleandură este pus de obicei în legătură cu germ. (săs.) flander „zdrențuros” (Borcea 186; DAR), sau cu sl. (sb., ceh.) flandra „prostituată” (Cihac, II, 109; DAR), cuvinte care au la bază numele de Flandes, cf. ceh. flandra, pol. fladra „pînză” (Daničič, III, 60); însă istoria acestor cuvinte este neclară și Miklosich, Fremdw., 88 și Wander., 15 consideră că sb., pol., rut. flandra provin din rom. Este vorba mai curînd de o rădăcină comună expresivă. Fleoarță, de origine necunoscută pentru DAR, ar avea legătură cu săs. Flärre „ruptură”, după Drăganu, Dacor., V, 273 și ar fi identic cu fleură, după același autor, pe cînd Cihac, II, 660, pune în legătură acest cuvînt cu ngr. φλύαρος „palavragiu”; Bogrea, Dacor., I, 258, îl consideră ca un rezultat al încrucișării lui flaut cu fluer, sau al lat. flabrum „șuier al vîntului”.
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
