Definitie Floare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Floare, flori, substantiv feminin I.
1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuata si care are de obicei o corola frumoasa si variat colorata. ♢ (La singular cu inteles colectiv) Salcami plini de floare. ♢ Locutiune adjectiv În floare = (despre plante) inflorit, in perioada infloririi; figurat (despre oameni) in toata stralucirea, in plina putere, frumos, zdravan.
În floarea varstei = tanar. ♢ Expresie Floare la ureche = lucru de putina importanta sau gravitate, foarte usor de rezolvat.
De florile marului sau de flori de cuc = in zadar, degeaba, gratuit.
Copil din flori = copil nelegitim, bastard.
A strange degetele floare = a strange degetele cap la cap.
2. Orice planta (erbacee) care face flori (I 1) colorate.
3. Compuse: floarea-soarelui = planta erbacee cu tulpina inalta, cu floare mare, galbena, indreptata spre soare, cultivata pentru semintele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (regional) floarea-brumei = brandusa; (regional) floare-domneasca = A) garoafa; B) garofita-de-munte; floare-de-colt sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mica planta erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase si ascutite, dispuse in jurul inflorescentei, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; albumeala, albumita, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = planta cu flori galbene-aurii, cultivata ca planta decorativa (Ranunculus repens); floarea-Pastelui = mica planta erbacee a carei tulpina face o singura floare, de culoare alba sau roz (Anemona nemorosa); flori-de-paie = planta originara din Australia, cu flori dispuse in capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal.
1. Desen, broderie, cusatura in forma de floare (I 1).
2. Strat de mucegai care se formeaza la suprafata vinului, a laptelui acru etcetera
3. (Chim.; in sintagma) Floare de pucioasa (sau de sulf) = pulbere de pucioasa, produsa prin sublimarea sulfului.
4. Extremitatea caracterelor tipografice care poarta semnul grafic ce urmeaza a fi imprimat. ♦ Extremitatea latita a cuiului (care se loveste cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intra in broasca sau in lacat. Iii. Figurativ Partea cea mai aleasa, cea mai de seama; frunte, elita, spuma, crema. ♢ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvantului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Limba Latina Flos, -ris.

Varianta definitie 2: Floare substantiv verifica cuvantul: elita, lamura.

Varianta definitie 3: Floare substantiv
1. (BOTANICA) (Transilvania, Banat si prin Mold.) pana. (Poarta o - la palarie.)
2. (BOTANICA) floarea-calugarului (Saponaria vaccaria) = (regional) vacarica, vacarita; floarea-cucului (Lychnis flos cuculi) = (regional) cuculeasa; floarea-miresei (Spirarea vanhouttei) = (rar) spirea; floarea-pastelui (Anemone nemorosa) = (regional) gainuse (plural), oita, pascuta, pastita, turculet, floarea-ostilor, floarea-pasarilor, floarea-vantului, painea-pastelui; floarea-pastilor verifica cuvantul: pastita; floarea-pasarilor verifica cuvantul: pastita; floarea-raiului (Chrysanthemum cinera-riifolium) = (prin Muntenia) musetel; floarea-reginei (Leontopodium alpinum) = albumeala, albumita, floare-de-colt, (rar) edelvais, (regional) flocosele (plural), steluta, floarea-doamnei; floarea-soarelui (Helianthus annuus) = (invechit si popular) soarea-soarelui, (popular) sora-soarelui, (regional) raza, rujoanca, soreanca, rasarea-soarelui, ruja-soarelui, (Moldova) rasarita, sorica; floarea-vantului-galbena verifica cuvantul: pastita; floare-de-colt verifica cuvantul: floarea-reginei; floare-de-leac (Ranunculus repens) = (regional) bujorel, galbenele (plural), piciorul-cocosului; floare-de-perina (Anthemis tinctoria) = (regional) iarba-de-perina; flori-de-paie (Helichrysum bracteatum) = imortela, (rar) nemuritoare, (regional) cununita.
3. (popular) spuma. (- vinului.) *
4. (figurativ) caimac, smantana, spuma. (El a cules -, noua ne-a lasat ce-a fost mai prost.)

Varianta definitie 4: Floare (flori), substantiv feminin –
1. Parte a plantei care are o corola frumoasa si variat colorata. –
2. Ornament floral si, de aici, ornament in general. –
3. Partea cea mai aleasa, frunte, elita, crema. –
4. Strat de mucegai care se formeaza la suprafata vinului. –
5. Partea exterioara a pielii tabacite. –
6. (Pl.) Ciclu, soroc, menstruatie. –
7. Virf de burghiu. –
8. Parte a cheii care intra in broasca. –
9. Extremitate a caracterelor tipografice. –
10. Parfum, savoare a bauturii. –
11. (Înv.) Culoare. – Mr. floare, megl. floari.
Limba Latina flōrem (Puscariu 623; Candrea-Dens., 604; REW 3390; DAR), conform limba italiana fiore, prov., cat., sp., port. flor, franceza fleur.
Sensul 6, rar, este romantic (dupa Capidan, Dacor., I, 331, din limba latina fluores, conform Spitzer, Archiv., CXXXIX, 89; conform si limba albaneza ljulje „floare” si „menstruatie”).
Sensul 11 este un calc lingvistic, fara circulatie populara, din limba slava (veche) cvĕtŭ (DAR).
Derivat florar, substantiv neutru (vaza; luna mai; dreptar pentru linii curbe); florareasa, substantiv feminin (vinzatoare de flori); florarie, substantiv feminin (magazin de flori); florian (var. florinte, florintel), substantiv masculin (pasare, brotacel, Ligurinos chloris); floricica (var. floricea), substantiv feminin (dim. al lui floare; boaba de porumb prajita si crapata); Florii, substantiv feminin plural (sarbatoare crestina ce cade in duminica de dinaintea Pastelui, Duminica Floriilor), der. intern (Rosetti, I, 159), care este pus in legatura cu limba latina Floralia, prin intermediul unei forme vulg. *florilia (Candrea-Dens., 605; DAR); inflori (var. flori), verb (a face floare; a se dezvolta, a progresa; a impodobi, a infrumuseta; a aranja, a gati; a face floare vinul); infloritor, adjectiv (care infloreste); infloritura, substantiv feminin (ornament); inflora, verb (a impodobi cu flori; Bucovina, a pregati culorile vegetale; a ciopli, a sculpta).
Conform: flor.
Din rom. provine limba sarba: florečika „varietate de guvid”.

Varianta definitie 5: Floare substantiv feminin, g.-d. art. florii; plural flori

Varianta definitie 6: Floare flori f. 1) Organ de reproducere al plantelor superioare avand o corola frumoasa si viu colorata. - de tei. ♢ În - a) care se afla in perioada infloririi; b) frumos si puternic. A da in - a incepe sa infloreasca. În -ea varstei tanar. - la ureche se spune despre un lucru usor de indeplinit. De florile marului (sau De flori de cuc) fara nici un folos; degeaba. 2) Planta erbacee cu organul reproducerii frumos colorat si placut mirositor. - de camp. ♢ Copil din flori copil nascut in afara casatoriei; bastard. -ea-soarelui planta erbacee agricola cu flori mari galbene, cultivata pentru semintele ei, din care se extrage ulei comestibil. -ea brumei brandusa. -ea-graului albastrita. - -domneasca garofita de munte. 3) Orice planta cultivata in scopuri ornamentale. Flori de camera. 4) Imagine in forma organului de reproducere al plantelor (desenata, pictata etcetera). Rochie cu flori. 5) Strat de mucegai care acopera unele lichide (vin, moare, dulceata etcetera). 6) Partea superioara mai lata a unui obiect alungit (cui, caracter tipografic etcetera). 7) figurativ Partea cea mai de frunte; elita. -ea tineretului. 8) popular Roseata obrazului. 9) cuvant invechit Culoare frumoasa. [G.-D. Florii] /<lat. flos, -oris