Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Floare

1 * Cuvantul cu diacritice: floáre
Cuvantul fara diacritice: floare

Definitie: FLOARE, flori, substantiv feminin I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ♢ (La singular cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ Locutiune adjectiv În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; figurat (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ♢ Expresie Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (regional) floarea-brumei = brândușă; (regional) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemona nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etcetera 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Figurativ Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ♢ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Limba Latina flos, -ris.

2 * Cuvantul cu diacritice: floáre
Cuvantul fara diacritice: floare

Definitie: FLOARE substantiv verifica cuvantul: elită, lamură.

3 * Cuvantul cu diacritice: floáre
Cuvantul fara diacritice: floare

Definitie: FLOARE substantiv 1. (BOTANICA) (Transilvania, Banat și prin Mold.) pană. (Poartă o - la pălărie.) 2. (BOTANICA) floarea-călugărului (Saponaria vaccaria) = (regional) văcărică, văcariță; floarea-cucului (Lychnis flos cuculi) = (regional) cuculeasă; floarea-miresei (Spirarea vanhouttei) = (rar) spirea; floarea-paștelui (Anemone nemorosa) = (regional) găinușe (plural), oiță, păscuță, păștiță, turculeț, floarea-oștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului, pâinea-paștelui; floarea-paștilor verifica cuvantul: păștiță; floarea-păsărilor verifica cuvantul: păștiță; floarea-raiului (Chrysanthemum cinera-riifolium) = (prin Muntenia) mușețel; floarea-reginei (Leontopodium alpinum) = albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (regional) flocoșele (plural), steluță, floarea-doamnei; floarea-soarelui (Helianthus annuus) = (învechit și popular) soarea-soarelui, (popular) sora-soarelui, (regional) rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, (Moldova) răsărită, sorică; floarea-vântului-galbenă verifica cuvantul: păștiță; floare-de-colț verifica cuvantul: floarea-reginei; floare-de-leac (Ranunculus repens) = (regional) bujorel, galbenele (plural), piciorul-cocoșului; floare-de-perină (Anthemis tinctoria) = (regional) iarbă-de-perină; flori-de-paie (Helichrysum bracteatum) = imortelă, (rar) nemuritoare, (regional) cununiță. 3. (popular) spumă. (- vinului.) 4. (figurativ) caimac, smântână, spumă. (El a cules -, nouă ne-a lăsat ce-a fost mai prost.)

4 * Cuvantul cu diacritice: floáre flóri
Cuvantul fara diacritice: floare

Definitie: floare (flori), substantiv feminin – 1. Parte a plantei care are o corolă frumoasă și variat colorată. – 2. Ornament floral și, de aici, ornament în general. – 3. Partea cea mai aleasă, frunte, elită, cremă. – 4. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului. – 5. Partea exterioară a pielii tăbăcite. – 6. (Pl.) Ciclu, soroc, menstruație. – 7. Vîrf de burghiu. – 8. Parte a cheii care intră în broască. – 9. Extremitate a caracterelor tipografice. – 10. Parfum, savoare a băuturii. – 11. (Înv.) Culoare. – Mr. floare, megl. floari. Limba Latina flōrem (Pușcariu 623; Candrea-Dens., 604; REW 3390; DAR), conform limba italiana fiore, prov., cat., sp., port. flor, franceza fleur. Sensul 6, rar, este romantic (după Capidan, Dacor., I, 331, din limba latina fluores, conform Spitzer, Archiv., CXXXIX, 89; conform și limba albaneza ljulje „floare” și „menstruație”). Sensul 11 este un calc lingvistic, fără circulație populară, din limba slava (veche) cvĕtŭ (DAR). Derivat florar, substantiv neutru (vază; luna mai; dreptar pentru linii curbe); florăreasă, substantiv feminin (vînzătoare de flori); florărie, substantiv feminin (magazin de flori); florian (var. florinte, florințel), substantiv masculin (pasăre, brotăcel, Ligurinos chloris); floricică (var. floricea), substantiv feminin (dim. al lui floare; boabă de porumb prăjită și crăpată); Florii, substantiv feminin plural (sărbătoare creștină ce cade în duminica de dinaintea Paștelui, Duminica Floriilor), der. intern (Rosetti, I, 159), care este pus în legătură cu limba latina Floralia, prin intermediul unei forme vulg. florilia (Candrea-Dens., 605; DAR); înflori (var. flori), verb (a face floare; a se dezvolta, a progresa; a împodobi, a înfrumuseța; a aranja, a găti; a face floare vinul); înfloritor, adjectiv (care înflorește); înfloritură, substantiv feminin (ornament); înflora, verb (a împodobi cu flori; Bucovina, a pregăti culorile vegetale; a ciopli, a sculpta). Conform: flor. Din rom. provine limba sarba: florečika „varietate de guvid”.

5 * Cuvantul cu diacritice: floáre
Cuvantul fara diacritice: floare

Definitie: floare substantiv feminin, g.-d. art. florii; plural flori

6 * Cuvantul cu diacritice: floáre flori
Cuvantul fara diacritice: floare

Definitie: FLOARE flori f. 1) Organ de reproducere al plantelor superioare având o corolă frumoasă și viu colorată. - de tei. ♢ În - a) care se află în perioada înfloririi; b) frumos și puternic. A da în - a începe să înflorească. În -ea vârstei tânăr. - la ureche se spune despre un lucru ușor de îndeplinit. De florile mărului (sau de flori de cuc) fără nici un folos; degeaba. 2) Plantă erbacee cu organul reproducerii frumos colorat și plăcut mirositor. - de câmp. ♢ Copil din flori copil născut în afara căsătoriei; bastard. -ea-soarelui plantă erbacee agricolă cu flori mari galbene, cultivată pentru semințele ei, din care se extrage ulei comestibil. -ea brumei brândușă. -ea-grâului albăstriță. - -domnească garofiță de munte. 3) Orice plantă cultivată în scopuri ornamentale. Flori de cameră. 4) Imagine în forma organului de reproducere al plantelor (desenată, pictată etcetera). Rochie cu flori. 5) Strat de mucegai care acoperă unele lichide (vin, moare, dulceață etcetera). 6) Partea superioară mai lată a unui obiect alungit (cui, caracter tipografic etcetera). 7) figurativ Partea cea mai de frunte; elită. -ea tineretului. 8) popular Roșeața obrazului. 9) cuvant invechit Culoare frumoasă. [G.-D. florii] limba latina flos, -oris