Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Flăcau

1 * Cuvantul cu diacritice: flăcắu
Cuvantul fara diacritice: flacau

Definitie: FLĂCẮU, flăcăi, substantiv masculin Tânăr neînsurat; fecior, june. ♢ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinerețe și nu s-a însurat. – Conform: limba slava (veche) c h l a k ŭ „holtei”.

2 * Cuvantul cu diacritice: flăcău
Cuvantul fara diacritice: flacau

Definitie: FLĂCĂU s., adjectiv 1. substantiv fecior, tânăr, (popular și familiar) june, (Oltenia și Muntenia) dănac, (Transilvania) melean, (Transilvania și Maram.) prunc, (învechit) voinic. (Un - de horă.) 2. s., adjectiv verifica cuvantul: celibatar.

3 * Cuvantul cu diacritice: flăcău
Cuvantul fara diacritice: flacau

Definitie: flăcău substantiv masculin, art. flăcăul; plural flăcăi, art. flăcăii

4 * Cuvantul cu diacritice: flăcắu -i
Cuvantul fara diacritice: flacau

Definitie: FLĂCẮU -i m. Tânăr neînsurat; fecior; cavaler. ♢ - tomnatic (sau stătut) bărbat trecut de prima tinerețe și neînsurat încă. [Silabe flă-cău] / conform limba slava (veche) chlaku

5 * Cuvantul cu diacritice: flăcău
Cuvantul fara diacritice: flacau

Definitie: FLĂCĂU Tânăr

6 * Cuvantul cu diacritice: flăcắu flăcắi
Cuvantul fara diacritice: flacau

Definitie: flăcau (flăcai), substantiv masculin 1. Tânăr, băiat. 2. Bărbat necăsătorit, burlac. – De la făt, cu sufix -lău (ca fătălău de la fată). Rezultatul, fătlău, a trecut normal la făclău, conform cotli > cocli, pantlică > panglică; iar forma făclău trebuie să fi suferit o metateză, nu numai fiind normală într-un astfel de caz (conform potlog > plotog, poclon > plocon, picro- > prico-, etcetera), ci și datorită valorii expresive a grupului fl. Celelalte explicații nu sunt satisfăcătoare: din limba slava (veche) chlakŭ „burlac” (Cihac, II, 109; Conev 58; Philippide, Principii, 154), sau de la fleac (Pușcariu, Dacor., II, 600), ipoteză inadmisibilă; astfel încât DAR dă etimonul necunoscut. – Derivat flăcăi, verb (a duce o viață de burlac); flăcăiandru, substantiv masculin (flăcău); flăcăie, substantiv feminin (rar, burlăcie); flăcăime, substantiv feminin (tinerețe). Din rom. provine limba ucraineana flekaw (Miklosich, Wander., 15). – [3416]