Definitie Flăcau - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FLĂCẮU, flacai, substantiv masculin Tanar neinsurat; fecior, june. ♢ Flacau tomnatic (sau statut) = barbat care a trecut de prima tinerete si nu s-a insurat. – Conform: limba slava (veche) c h l a k ŭ „holtei”.

Varianta definitie 2: FLĂCĂU s., adjectiv
1. substantiv fecior, tanar, (popular si familiar) june, (Oltenia si Muntenia) danac, (Transilvania) melean, (Transilvania si Maram.) prunc, (invechit) voinic. (Un - de hora.)
2. s., adjectiv verifica cuvantul: celibatar.

Varianta definitie 3: Flacau substantiv masculin, art. flacaul; plural flacai, art. flacaii

Varianta definitie 4: FLĂCẮU -i m.
Tanar neinsurat; fecior; cavaler. ♢ - tomnatic (sau Statut) barbat trecut de prima tinerete si neinsurat inca. [Silabe Fla-cau] / conform limba slava (veche) chlaku

Varianta definitie 5: FLĂCĂU Tanar

Varianta definitie 6: Flacắu (flacắi), substantiv masculin
1. Tanar, baiat.
2. Barbat necasatorit, burlac. – De la fat, cu sufix -lau (ca fatalau de la fata).
Rezultatul, *fatlau, a trecut normal la *faclau, conform cotli > cocli, pantlica > panglica; iar forma *faclau trebuie sa fi suferit o metateza, nu numai fiind normala intr-un astfel de caz (conform potlog > plotog, poclon > plocon, picro- > prico-, etcetera), ci si datorita valorii expresive a grupului fl.
Celelalte explicatii nu sunt satisfacatoare: din limba slava (veche) chlakŭ „burlac” (Cihac, II, 109; Conev 58; Philippide, Principii, 154), sau de la fleac (Puscariu, Dacor., II, 600), ipoteza inadmisibila; astfel incat DAR da etimonul necunoscut. – Derivat flacai, verb (a duce o viata de burlac); flacaiandru, substantiv masculin (flacau); flacaie, substantiv feminin (rar, burlacie); flacaime, substantiv feminin (tinerete).
Din rom. provine limba ucraineana flekaw (Miklosich, Wander., 15). – [3416]