Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Foc

1 * Cuvantul cu diacritice: foc
Cuvantul fara diacritice: foc

Definitie: FOC¹, focuri, substantiv neutru I.1. Ardere violentă cu flacără și cu dezvoltare de căldură; (concretizat) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamații sau imprecații, adesea glumeț sau familiar) Se făcu frumoasă, arz-o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flăcări colorate. ♢ Expresie A lua foc = a se aprinde. A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare stăruință; a insista prea mult ca cineva să acționeze într-un anumit sens. A se arunca (sau a intra) în foc (pentru cineva sau ceva) = a-și expune viața (pentru cineva sau ceva). A lua focul cu mâna altuia sau a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprindă o acțiune primejdioasă, a fugi de răspundere, lăsând munca pe seama altuia. A(-și) pune sau a(-și) băga mâna în foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva. A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apăra cu tărie pe cineva. Harnic (sau iute, etcetera) (de mănâncă) foc = foarte harnic (sau iute, etcetera) A se face (sau a se mânia, a se supăra) foc (și pară) = a se înfuria, a turba de mânie. ♢ (Ajută la formarea superlativului absolut, ținând locul lui „ foarte ”) Jucării frumoase foc. ♢ Expresie De mama focului = strașnic, grozav. ♦ Arderea din vatră, cuptor, sobă, etcetera, făcută prin degajare de căldură. ♦ Figurativ Lumină roșiatică, asemănătoare cu flăcările. ♦ Figurativ Strălucire (a unei pietre scumpe, a unui metal prețios, etcetera). ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampă). 2. Incendiu. ♢ Expresie A trece (o țară, un oraș, etcetera) prin foc și sabie = a incendia, a distruge cu forța armată. 3. Împușcătură; p. ext. salvă, tir. ♢ Armă de foc = armă care folosește pulbere explozivă. Foc = comandă militară pentru începerea unei trageri. ♢ Expresie A deschide focul = a începe să tragă cu arma. A fi (sau a sta) între două focuri = a fi încolțit din două părți. ♦ Figurativ Luptă, război. 4. Lumină, far sau flacără care reprezintă un anumit semnal în navigația pe apă. II. Figurativ 1. Entuziasm, avânt, înflăcărare. ♢ Locutiune adjectiv (Plin) de foc = înfocat, înflăcărat, aprins. ♢ Locutiune adverb Cu foc = cu înflăcărare, cu entuziasm, cu aprindere. ♢ Expresie (Urmat de un genitiv) În focul... = în momentele de mare intensitate, în faza culminantă a unei acțiuni. 2. Agilitate, vioiciune, neastâmpăr. 3. Durere, chin, jale, necaz. ♢ Expresie A-și vărsa focul = a se destăinui, a-și descărca sufletul, a-și spune durerea; a-și descărca nervii, a se răcori. A-și scoate un foc de la inimă = a) a se răzbuna pe cineva; b) a scăpa de o suferință. ♦ Nenorocire, pacoste, urgie. ♢ Expresie (Familiar) N-o fi foc = nu e nici o nenorocire. – Limba Latina focus.

2 * Cuvantul cu diacritice: foc
Cuvantul fara diacritice: foc

Definitie: FOC², focuri, substantiv neutru Pânză triunghiulară susținută de bompres la prora unei nave. – Din franceza foc.

3 * Cuvantul cu diacritice: foc
Cuvantul fara diacritice: foc

Definitie: FOC n. velă triunghiulară la prora unei nave, susținută de bompres. (< franceza foc)

4 * Cuvantul cu diacritice: foc
Cuvantul fara diacritice: foc

Definitie: FOC substantiv verifica cuvantul: ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, scarlatină.

5 * Cuvantul cu diacritice: foc
Cuvantul fara diacritice: foc

Definitie: FOC substantiv 1. verifica cuvantul: incendiu. 2. foc bengal verifica cuvantul: foc de artificii; foc de artificii = foc bengal. 3. verifica cuvantul: împușcătură. 4. salvă. (- de artilerie.)

6 * Cuvantul cu diacritice: foc
Cuvantul fara diacritice: foc

Definitie: foc (ardere; pânză de la prora navei) substantiv neutru, plural focuri

7 * Cuvantul cu diacritice: foc -uri
Cuvantul fara diacritice: foc

Definitie: FOC² -uri n. I. 1) Senzație de arsură în interiorul corpului, cauzată de o boală. 2) Ardoare a sentimentelor; înflăcărare deosebită. -ul tinereții. 4) figurativ Discuție aprinsă în contradictoriu. ♢ A turna gaz în (sau pe) - a agrava o neînțelegere. II. (urmând un adjectiv, îi atribuie valoare de superlativ absolut) Scump -. Urat -. Frumos -. ♢ (Frumos, urat etcetera) de mama -ului grozav, strașnic (de frumos, de urât etcetera). limba latina focus

8 * Cuvantul cu diacritice: foc -uri
Cuvantul fara diacritice: foc

Definitie: FOC¹ -uri n. I. 1) Degajare simultană de căldură și de lumină cu producere de flăcări. - olimpic. 2) Material combustibil aprins (cu scopul de a căpăta căldură și lumină). A se încălzi la -. ♢ A lua (sau a prinde) - cu gura pentru cineva a face tot posibilul și imposibilul pentru cineva. A sta ca pe - a fi neliniștit sau grăbit. A se teme ca de - a se teme foarte tare. Până nu faci -, nu iese fum orice zvon cuprinde și un grăunte de adevăr. 3) Dispozitiv de ardere. Plită cu patru -uri. 4) Nimicire a bunurilor materiale prin ardere (în flăcări). ♢ - și pârjol mare prăpăd; dezastru. A trece (o țară, o regiune etcetera) prin - și sabie a distruge complet prin incendii cu forțe armate (o țară, o regiune etcetera). 5) figurativ Strălucire vie, luminoasă (asemănătoare unei flăcări). -ul diamantelor. -ul din privire. 6) popular Descărcare a unei arme; împușcătură. - de artilerie. ♢ A fi (sau a sta) între două -uri a se afla într-un loc, fiind amenințat de pericol din două părți. 7) Sursă de lumină care servește drept semnal (în navigație). 8) Pânză de formă triunghiulară de la prora unei nave susținută de bompres. II. (în exclamații glumețe sau în blestemuri) Ardă-l (sau arză-l) -ul să-l ardă Bat-o -ul limba latina focus

9 * Cuvantul cu diacritice: foc
Cuvantul fara diacritice: foc

Definitie: FOC substantiv neutru (Mar.) Pânză triunghiulară care se găsește la prora unei nave, fiind susținută de bompres. [Varianta floc substantiv neutru / < franceza foc].

10 * Cuvantul cu diacritice: foc fócuri
Cuvantul fara diacritice: foc

Definitie: foc (focuri), substantiv neutru – 1. Ardere cu flacără și căldură. – 2. Incendiu, rug. – 3. Împușcătură, salvă. – 4. Cămin, vatră. – 5. Strălucire. – 6. Arsură, usturime. – 7. Ardoare, violență, avînt. – 8. Nenorocire, necaz, calamitate, chin. – 9. (Adv.) Cumplit, îngrozitor, teribil. – 10. (Argou) Pistol. – Mr., megl. foc, focuri, istr. foc, focure. Limba Latina fŏcus (Diez, I, 192; Pușcariu 635; Candrea-Dens., 627; REW 3400; DAR), conform limba italiana fuoco, prov. foc, franceza feu, cat. fog, sp. fuego, port. fogo. Pentru sensul 8, conform calabr. focu amaru „nenorocire, calamitate”. Derivat focar, substantiv neutru (rug; nenorocire, calamitate), cu sufix -ar (după Candrea-Dens., 628, REW 3398 și DAR, din limba latina fōcārium), cuvant invechit, s-a readaptat modern după franceza foyer, cu sensul tehnic de „proiector, reflector”; focăr(a)ie, substantiv feminin (rug, incendiu); focărițe, substantiv feminin plural (Trans., chibrituri); focos, adjectiv (înflăcărat); focuit, adjectiv (Trans., nenorocit); înfoca, verb (a da foc, a aprinde; a înflăcăra, a pasiona); înfocăciune, substantiv feminin (învechit, inflamare); focar, substantiv masculin (fochist); fochist, substantiv masculin (muncitor care asigură arderea combustibilului într-un focar), formație recentă cu sufix -ist. – Foca, substantiv masculin (sărbătoarea Sfîntului Foca, 22 iulie), din limba neogreaca: φωϰᾶς, a fost asimilat prin etimologie populară cu foc; astfel încît această sărbătoare este considerată ca propice pentru a se asigura împotriva incendiilor.

11 * Cuvantul cu diacritice: foc
Cuvantul fara diacritice: foc

Definitie: foc, substantiv neutru singular (toxic) metamfetamină. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)