Definitie Foc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Foc1, focuri, substantiv neutru I.
1. Ardere violenta cu flacara si cu dezvoltare de caldura; (concretizat) materie in curs de ardere. ♢ (În exclamatii sau imprecatii, adesea glumet sau familiar) Se facu frumoasa, arz-o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flacari colorate. ♢ Expresie A lua foc = a se aprinde.
A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare staruinta; a insista prea mult ca cineva sa actioneze intr-un anumit sens.
A se arunca (sau a intra) in foc (pentru cineva sau ceva) = a-si expune viata (pentru cineva sau ceva).
A lua focul cu mana altuia sau a scoate castanele din foc cu mana altuia = a pune pe altcineva sa intreprinda o actiune primejdioasa, a fugi de raspundere, lasand munca pe seama altuia.
A(-si) pune sau a(-si) baga mana in foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva.
A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a manca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (in favoarea cuiva), a apara cu tarie pe cineva.
Harnic (sau iute, etcetera) (de mananca) foc = foarte harnic (sau iute, etcetera) A se face (sau a se mania, a se supara) foc (si para) = a se infuria, a turba de manie. ♢ (Ajuta la formarea superlativului absolut, tinand locul lui „ foarte ”) Jucarii frumoase foc. ♢ Expresie De mama focului = strasnic, grozav. ♦ Arderea din vatra, cuptor, soba, etcetera, facuta prin degajare de caldura. ♦ Figurativ Lumina rosiatica, asemanatoare cu flacarile. ♦ Figurativ Stralucire (a unei pietre scumpe, a unui metal pretios, etcetera). ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampa).
2. Incendiu. ♢ Expresie A trece (o tara, un oras, etcetera) prin foc si sabie = a incendia, a distruge cu forta armata.
3. Împuscatura; p. ext. salva, tir. ♢ Arma de foc = arma care foloseste pulbere exploziva.
Foc! = comanda militara pentru inceperea unei trageri. ♢ Expresie A deschide focul = a incepe sa traga cu arma.
A fi (sau a sta) intre doua focuri = a fi incoltit din doua parti. ♦ Figurativ Lupta, razboi.
4. Lumina, far sau flacara care reprezinta un anumit semnal in navigatia pe apa. II. Figurativ
1. Entuziasm, avant, inflacarare. ♢ Locutiune adjectiv (Plin) de foc = infocat, inflacarat, aprins. ♢ Locutiune adverb Cu foc = cu inflacarare, cu entuziasm, cu aprindere. ♢ Expresie (Urmat de un genitiv) În focul... = in momentele de mare intensitate, in faza culminanta a unei actiuni.
2. Agilitate, vioiciune, neastampar.
3. Durere, chin, jale, necaz. ♢ Expresie A-si varsa focul = a se destainui, a-si descarca sufletul, a-si spune durerea; a-si descarca nervii, a se racori.
A-si scoate un foc de la inima = A) a se razbuna pe cineva; B) a scapa de o suferinta. ♦ Nenorocire, pacoste, urgie. ♢ Expresie (Familiar) N-o fi foc = nu e nici o nenorocire. – Limba Latina Focus.

Varianta definitie 2: Foc2, focuri, substantiv neutru Panza triunghiulara sustinuta de bompres la prora unei nave. – Din franceza Foc.

Varianta definitie 3: Foc n. vela triunghiulara la prora unei nave, sustinuta de bompres. (< franceza foc)

Varianta definitie 4: Foc substantiv verifica cuvantul: ardoare, avant, elan, entuziasm, inflacarare, infocare, insufletire, pasiune, patima, pornire, scarlatina.

Varianta definitie 5: Foc substantiv
1. verifica cuvantul: incendiu.
2. foc bengal verifica cuvantul: foc de artificii; foc de artificii = foc bengal.
3. verifica cuvantul: impuscatura.
4. salva. (- de artilerie.)

Varianta definitie 6: Foc (ardere; panza de la prora navei) substantiv neutru, plural focuri

Varianta definitie 7: Foc2 -uri n. I. 1) Senzatie de arsura in interiorul corpului, cauzata de o boala. 2) Ardoare a sentimentelor; inflacarare deosebita. -ul tineretii. 4) figurativ Discutie aprinsa in contradictoriu. ♢ A turna gaz in (sau Pe) - a agrava o neintelegere. II. (urmand un adjectiv, ii atribuie valoare de superlativ absolut) Scump -.
Urat -.
Frumos -. ♢ (Frumos, urat etcetera) de mama -ului grozav, strasnic (de frumos, de urat etcetera). /<lat. focus

Varianta definitie 8: Foc1 -uri n. I. 1) Degajare simultana de caldura si de lumina cu producere de flacari. - olimpic. 2) Material combustibil aprins (cu scopul de a capata caldura si lumina). A se incalzi la -. ♢ A lua (sau A prinde) - cu gura pentru cineva a face tot posibilul si imposibilul pentru cineva. A sta ca pe - a fi nelinistit sau grabit. A se teme ca de - a se teme foarte tare. Pana nu faci -, nu iese fum orice zvon cuprinde si un graunte de adevar. 3) Dispozitiv de ardere. Plita cu patru -uri. 4) Nimicire a bunurilor materiale prin ardere (in flacari). ♢ - si parjol mare prapad; dezastru. A trece (o tara, o regiune etcetera) prin - si sabie a distruge complet prin incendii cu forte armate (o tara, o regiune etcetera). 5) figurativ Stralucire vie, luminoasa (asemanatoare unei flacari). -ul diamantelor. -ul din privire. 6) popular Descarcare a unei arme; impuscatura. - de artilerie. ♢ A fi (sau A sta) Intre doua -uri a se afla intr-un loc, fiind amenintat de pericol din doua parti. 7) Sursa de lumina care serveste drept semnal (in navigatie). 8) Panza de forma triunghiulara de la prora unei nave sustinuta de bompres. II. (in exclamatii glumete sau in blestemuri) Arda-l (sau Arza-l) -ul sa-l arda! Bat-o -ul! /<lat. focus

Varianta definitie 9: Foc substantiv neutru (Mar.) Panza triunghiulara care se gaseste la prora unei nave, fiind sustinuta de bompres. [Varianta floc substantiv neutru / < franceza foc].

Varianta definitie 10: Foc (focuri), substantiv neutru –
1. Ardere cu flacara si caldura. –
2. Incendiu, rug. –
3. Împuscatura, salva. –
4. Camin, vatra. –
5. Stralucire. –
6. Arsura, usturime. –
7. Ardoare, violenta, avint. –
8. Nenorocire, necaz, calamitate, chin. –
9. (Adv.) Cumplit, ingrozitor, teribil. –
10. (Argou) Pistol. – Mr., megl. foc, focuri, istr. foc, focure.
Limba Latina fŏcus (Diez, I, 192; Puscariu 635; Candrea-Dens., 627; REW 3400; DAR), conform limba italiana fuoco, prov. foc, franceza feu, cat. fog, sp. fuego, port. fogo.
Pentru sensul 8, conform calabr. focu amaru „nenorocire, calamitate”.
Derivat focar, substantiv neutru (rug; nenorocire, calamitate), cu sufix -ar (dupa Candrea-Dens., 628, REW 3398 si DAR, din limba latina fōcārium), cuvant invechit, s-a readaptat modern dupa franceza foyer, cu sensul tehnic de „proiector, reflector”; focar(a)ie, substantiv feminin (rug, incendiu); focarite, substantiv feminin plural (Trans., chibrituri); focos, adjectiv (inflacarat); focuit, adjectiv (Trans., nenorocit); infoca, verb (a da foc, a aprinde; a inflacara, a pasiona); infocaciune, substantiv feminin (invechit, inflamare); focar, substantiv masculin (fochist); fochist, substantiv masculin (muncitor care asigura arderea combustibilului intr-un focar), formatie recenta cu sufix -ist. – Foca, substantiv masculin (sarbatoarea Sfintului Foca, 22 iulie), din limba neogreaca: φωϰᾶς, a fost asimilat prin etimologie populara cu foc; astfel incit aceasta sarbatoare este considerata ca propice pentru a se asigura impotriva incendiilor.

Varianta definitie 11: Foc, substantiv neutru singular (toxic) metamfetamina. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)