Focar
Definitie, sens si explicatie
1Focar substantiv neutru
1. punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic.
2. punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe.
3. parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului.
4. (figurativ) centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etcetera
5. centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala. (dupa franceza foyer)
1. punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic.
2. punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe.
3. parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului.
4. (figurativ) centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etcetera
5. centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala. (dupa franceza foyer)
2Focar substantiv verifica cuvantul: centru, fochist.
3Focar substantiv focar magmatic verifica cuvantul: bazin magmatic; focar seismic verifica cuvantul: hipocentru.
4Focar substantiv neutru, plural focare
5Focar -e n. 1) Punct de intalnire a razelor luminoase convergente, reflectate sau refractate de un sistem optic. 2) geom.
Punct de reunire a razelor vectoare ale unei curbe. 3) Parte a unei instalatii de incalzit in care are loc arderea combustibilului. 4) figurativ Centru de concentrare si de raspandire a unor idei sau influente. - de stiinta. /foc + sufix -ar
Punct de reunire a razelor vectoare ale unei curbe. 3) Parte a unei instalatii de incalzit in care are loc arderea combustibilului. 4) figurativ Centru de concentrare si de raspandire a unor idei sau influente. - de stiinta. /foc + sufix -ar
6Focar2, focare, substantiv neutru (invechit)
1. foc mare (in care se ardeau osanditii); rug.
2. (figurativ) nenorocire, amar.
1. foc mare (in care se ardeau osanditii); rug.
2. (figurativ) nenorocire, amar.
7Focar substantiv neutru
1. Punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic.
2. Punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe.
3. Parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului.
4. (Figurat) Centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etcetera
5. Focar de infectie = centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala; (prin extensiune) loc murdar. [< Foc + -ar, limba latina focarium – sursa de caldura, dupa franceza foyer].
1. Punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic.
2. Punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe.
3. Parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului.
4. (Figurat) Centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etcetera
5. Focar de infectie = centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala; (prin extensiune) loc murdar. [< Foc + -ar, limba latina focarium – sursa de caldura, dupa franceza foyer].