Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fonetic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: fonétic -ă
Cuvantul fara diacritice: fonetic

Definitie: FONETIC, -Ă, fonetici, -ce, substantiv feminin, adjectiv 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat. ♢ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se oprească la o limbă anumită. Fonetică descriptivă (sau statică) = ramură a foneticii care se ocupă cu descrierea și clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioadă determinată. Fonetică istorică (sau evolutivă) = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice. Fonetică experimentală (sau instrumentală) = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale și al unor mijloace tehnice. Fonetică sintactică = studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influența cuvintelor vecine cu care se găsește în relații sintactice. Fonetică funcțională = fonologie. 2. Adjectiv Relativ la sunetele unei limbi; care ține de fonetică (1), privitor la fonetică. ♢ Ortografie fonetică = ortografie bazată pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. – Din franceza phonetique.

2 * Cuvantul cu diacritice: fonétic -ă
Cuvantul fara diacritice: fonetic

Definitie: FONETIC, -Ă I. adjectiv referitor la sunetele limbii, la fonetică. o ortografie -ă = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. II. substantiv feminin ramură a lingvisticii care studiază structura sonoră, modificările și legile după care se modifică sunetele unei limbi. o -ă funcțională = fonologie. (< franceza phonetique, limba greaca (veche) phonetikos)

3 * Cuvantul cu diacritice: fonétic
Cuvantul fara diacritice: fonetic

Definitie: fonetic adjectiv m., plural fonetici; f. singular fonetică, plural fonetice

4 * Cuvantul cu diacritice: fonétic -că
Cuvantul fara diacritice: fonetic

Definitie: FONETIC -că (-ci, -ce) 1) Care ține de fonetică; propriu foneticii. Studiu -. ♢ Ortografie -că ortografie care are la bază principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. 2) Care ține de sunetele limbii; propriu sunetelor limbii. Transcriere -că. franceza phonetique

5 * Cuvantul cu diacritice: fonétic -ă
Cuvantul fara diacritice: fonetic

Definitie: FONETIC, -Ă adjectiv Referitor la fonetică. ♢ Ortografie fonetică = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. [< franceza phonetique].