Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Formă

1 * Cuvantul cu diacritice: fórmă
Cuvantul fara diacritice: forma

Definitie: FORMĂ, forme, substantiv feminin 1. (Fil.: În corelație cu conținut) Categorie care desemnează structura internă și externă a unui conținut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. ♢ Forme ale conștiinței sociale = forme distincte ale vieții spirituale ale societății, care se deosebesc prin obiectul lor specific, prin funcția lor socială specifică și prin modul specific de reflectare a existenței sociale (filozofia, morala, arta, știința etcetera). ♦ (Geom., Fiz., Tehn.) Aspectul unei figuri în care nu se ține seamă de mărimea ei. 2. Înfățișare, aspect (extern), contur, siluetă. ♢ Expresie A fi în formă = a fi, a se găsi în ceele mai bune condiții (fizice și intelectuale). ♦ (Sport) Stare de maximă capacitate de efort a organismului, obținută prin antrenament, disciplină, viață sportivă etcetera 3. (Geogr.: în sintagma) Formă de relief = neregularitate a suprafeței pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi. 4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a conținutului unei opere artistice. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie, ritm, armonie etcetera) care contribuie la redarea conținutului de idei și de sentimente al unei compoziții muzicale; structura unei compoziții muzicale. 5. Fel, chip, mod. 6. Mod de organizare, de conducere politică, socială etcetera ♢ Formă de guvernământ = mod de organizare și de funcționare a conducerii statului. 7. Dispoziție de procedură (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești). ♢ Locutiune adverb De (sau, rar, pentru) formă = de ochii lumii, pentru a salva aparențele; formal (1). 8. (Lingv.) Complex de sunete prin care se exprimă un sens; aspectul exterior al unui cuvânt pentru a exprima o valoare sau o funcție gramaticală. 9. Vas, tipar, model care servește pentru a da unor materiale o anumită înfățișare, un anumit aspect exterior. ♦ (Tehn.) Piesă prevăzută cu o cavitate de o anumită înfățișare în care se toarnă un material și care reprezintă negativul obiectului obținut prin turnare. ♦ (Tipogr.) Pagină de zaț completată de jur împrejur cu material de albitură și închisă într-o ramă metalică, gata de a fi introdusă în mașina de tipar. – Din franceza forme, limba latina forma.

2 * Cuvantul cu diacritice: fórmă
Cuvantul fara diacritice: forma

Definitie: FORMĂ substantiv feminin 1. înfățișare, aspect exterior; contur. 2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. o ĕle conștiinței sociale – ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; - logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia. ♢ stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în - = a fi capabil de randament maxim. 3. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă. 4. fel, chip, mod. ♢ mod de organizare, de conducere politică, socială etcetera 5. dispoziție legală de procedură. o viciu de - = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești. 6. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală. 7. stare de agregare a corpurilor. 8. tipar, calapod, model. ♢ (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini. 9. - de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (matematica) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație. (< franceza forme, limba latina forma)

3 * Cuvantul cu diacritice: fórmă
Cuvantul fara diacritice: forma

Definitie: FORMĂ substantiv verifica cuvantul: brutărie.

4 * Cuvantul cu diacritice: fórmă
Cuvantul fara diacritice: forma

Definitie: FORMĂ substantiv 1. verifica cuvantul: configurație. 2. contur, (figurativ) relief. (A început să capete -.) 3. verifica cuvantul: expresie. (A dat - gândurilor sale.) 4. verifica cuvantul: siluetă. 5. verifica cuvantul: calapod. 6. tipar. (Toarnă fonta în -.) 7. (LINGV.) formă hiper-corectă = hipercorectitudine, hiperurbanism. 8. verifica cuvantul: variantă. (- lexicală.) 9. verifica cuvantul: mod.

5 * Cuvantul cu diacritice: fórmă
Cuvantul fara diacritice: forma

Definitie: formă substantiv feminin, g.-d. art. formei; plural forme

6 * Cuvantul cu diacritice: fórmă -e
Cuvantul fara diacritice: forma

Definitie: FORMĂ -e f. 1) Expresie exterioară determinată de un anumit conținut. 2) Aspect exterior al unui obiect. - sferică. ♢ (A fi) în - a se afla în condiții fizice bune. 3) Totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea conținutului de idei al unei opere de artă. - artistică. 4) lingv. Latura materială a unităților de limbă. ♢ - gramaticală aspect luat de un cuvânt pentru a exprima un sens gramatical. 5) Model stabilit. Act întocmit după toate -ele. 6) Mod de conducere. - de stat. 7) figurativ Aparență care este în contradicție cu conținutul interior. 8) Piesă confectionată dintr-un material dur, în care se toarnă un amestec pentru a-i da o anumită configurație. - de turnătorie. [G.-D. formei] franceza forme, limba latina forma

7 * Cuvantul cu diacritice: fórmă
Cuvantul fara diacritice: forma

Definitie: FORMĂ substantiv feminin 1. Înfățișare, aspect exterior; contur. ♦ (Filozofie) Categorie filozofică ce desemnează modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ♦ Stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, obținută prin antrenament; condiție fizică bună. ♢ A fi în formă = a fi, a se afla în cele mai bune condiții. 2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă (mai ales de literatură). 3. Fel, chip, mod. ♦ Mod de organizare, de conducere politică, socială etcetera 4. Dispoziție legală de procedură. ♢ Viciu de formă = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești. 5. Aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală. 6. Stare de agregare a corpurilor. 7. (Metal.) Negativul în care se toarnă o piesă. ♦ (Poligr.) Cutie de oțel în care se toarnă litere; zaț al unei pagini. 8. (Matematica) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație. ♦ Polinom omogen. [< franceza forme, limba italiana, limba latina forma].

8 * Cuvantul cu diacritice: fórmă fórme
Cuvantul fara diacritice: forma

Definitie: formă (forme), substantiv feminin – Categorie care desemnează structura internă și externă a unui conținut. – Varianta (Trans.) furmă. Limba Latina forma (secolul XVII). Varianta, din săs. Furm (Lacea, Dacor., III, 750). – Derivat forma, verb (a face); formați(un)e, substantiv feminin (alcătuire); neformat, adjectiv (crud, verde); format, substantiv neutru (dimensiune); formal, adjectiv (privitor la formă); formulă, substantiv feminin (expresie precisă a unei idei); formula, verb (a da o formă precisă unei idei); conforma, verb (a conforma); deforma, verb (a strîmba; a denatura); informa, verb (a înștiința, a anunța); informați(un)e, substantiv feminin (înștiințare; veste); reforma, verb (a modifica, a înnoi); reformator, substantiv masculin (persoană care reformează); reformă, substantiv feminin (transformare socială, politică, etcetera pentru a obține un progres); performanță, substantiv feminin (probă de campionat), toate din franceza – Conform: fărîmă.

9 * Cuvantul cu diacritice: fórmă fórme
Cuvantul fara diacritice: forma

Definitie: formă (forme), substantiv feminin – (Înv., Mold.) Cuptor. Bg. furna (DAR), din limba turca: firin. Este dublet al lui forună, substantiv feminin (coș), din limba sarba:, bulgara furuna.