Definitie Formă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FormĂ, forme, substantiv feminin
1. (Fil.: În corelatie cu continut) Categorie care desemneaza structura interna si externa a unui continut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. ♢ Forme ale constiintei sociale = forme distincte ale vietii spirituale ale societatii, care se deosebesc prin obiectul lor specific, prin functia lor sociala specifica si prin modul specific de reflectare a existentei sociale (filozofia, morala, arta, stiinta etcetera). ♦ (Geom., Fiz., Tehn.) Aspectul unei figuri in care nu se tine seama de marimea ei.
2. Înfatisare, aspect (extern), contur, silueta. ♢ Expresie A fi in forma = a fi, a se gasi in ceele mai bune conditii (fizice si intelectuale). ♦ (Sport) Stare de maxima capacitate de efort a organismului, obtinuta prin antrenament, disciplina, viata sportiva etcetera
3. (Geogr.: in sintagma) Forma de relief = neregularitate a suprafetei pamantului, rezultat al interactiunii agentilor geografici interni si externi.
4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a continutului unei opere artistice. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie, ritm, armonie etcetera) care contribuie la redarea continutului de idei si de sentimente al unei compozitii muzicale; structura unei compozitii muzicale.
5. Fel, chip, mod.
6. Mod de organizare, de conducere politica, sociala etcetera ♢ Forma de guvernamant = mod de organizare si de functionare a conducerii statului.
7. Dispozitie de procedura (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoresti). ♢ Locutiune adverb De (sau, rar, pentru) forma = de ochii lumii, pentru a salva aparentele; formal (1).
8. (Lingv.) Complex de sunete prin care se exprima un sens; aspectul exterior al unui cuvant pentru a exprima o valoare sau o functie gramaticala.
9. Vas, tipar, model care serveste pentru a da unor materiale o anumita infatisare, un anumit aspect exterior. ♦ (Tehn.) Piesa prevazuta cu o cavitate de o anumita infatisare in care se toarna un material si care reprezinta negativul obiectului obtinut prin turnare. ♦ (Tipogr.) Pagina de zat completata de jur imprejur cu material de albitura si inchisa intr-o rama metalica, gata de a fi introdusa in masina de tipar. – Din franceza Forme, limba latina Forma.

Varianta definitie 2: FormĂ substantiv feminin
1. infatisare, aspect exterior; contur.
2. modul de existenta, de organizare interna, interactiunea si legaturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. o ĕle constiintei sociale – ansambluri distincte de reprezentari, idei, conceptii determinate social si istoric, care alcatuiesc constiinta sociala; - logica = structura mintala in conformitate cu principiile gandirii si avand drept functie organizarea continutului acesteia. ♢ stabilirea de maxima capacitate de efort a organismului, prin antrenament; conditie fizica buna; a fi in - = a fi capabil de randament maxim.
3. totalitatea mijloacelor prin care se exprima continutul unei opere de arta.
4. fel, chip, mod. ♢ mod de organizare, de conducere politica, sociala etcetera
5. dispozitie legala de procedura. o viciu de - = nerespectare a unei dispozitii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoresti.
6. aspect pe care il ia un cuvant pentru a indeplini o functie gramaticala.
7. stare de agregare a corpurilor.
8. tipar, calapod, model. ♢ (poligr.) cutie de otel in care se toarna literele; zat al unei pagini.
9. - de relief = neregularitate a suprafetei Pamantului, rezultat al interactiunii agentilor geografici interni si externi; (matematica) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeasi relatie. (< franceza forme, limba latina forma)

Varianta definitie 3: FormĂ substantiv verifica cuvantul: brutarie.

Varianta definitie 4: FormĂ substantiv
1. verifica cuvantul: configuratie.
2. contur, (figurativ) relief. (A inceput sa capete -.)
3. verifica cuvantul: expresie. (A dat - gandurilor sale.)
4. verifica cuvantul: silueta.
5. verifica cuvantul: calapod.
6. tipar. (Toarna fonta in -.)
7. (LINGV.) forma hiper-corecta = hipercorectitudine, hiperurbanism.
8. verifica cuvantul: varianta. (- lexicala.)
9. verifica cuvantul: mod.

Varianta definitie 5: Forma substantiv feminin, g.-d. art. formei; plural forme

Varianta definitie 6: FormĂ -e f. 1) Expresie exterioara determinata de un anumit continut. 2) Aspect exterior al unui obiect. - sferica. ♢ (A fi) in - a se afla in conditii fizice bune. 3) Totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea continutului de idei al unei opere de arta. - artistica. 4) lingv.
Latura materiala a unitatilor de limba. ♢ - gramaticala aspect luat de un cuvant pentru a exprima un sens gramatical. 5) Model stabilit. Act intocmit dupa toate -ele. 6) Mod de conducere. - de stat. 7) figurativ Aparenta care este in contradictie cu continutul interior. 8) Piesa confectionata dintr-un material dur, in care se toarna un amestec pentru a-i da o anumita configuratie. - de turnatorie. [G.-D. formei] /<fr. forme, limba latina forma

Varianta definitie 7: FormĂ substantiv feminin
1. Înfatisare, aspect exterior; contur. ♦ (Filozofie) Categorie filozofica ce desemneaza modul de existenta, de organizare interna, interactiunea si legaturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ♦ Stabilirea de maxima capacitate de efort a organismului, obtinuta prin antrenament; conditie fizica buna. ♢ A fi in forma = a fi, a se afla in cele mai bune conditii.
2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprima continutul unei opere de arta (mai ales de literatura).
3. Fel, chip, mod. ♦ Mod de organizare, de conducere politica, sociala etcetera
4. Dispozitie legala de procedura. ♢ Viciu de forma = nerespectare a unei dispozitii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoresti.
5. Aspect pe care il ia un cuvant pentru a indeplini o functie gramaticala.
6. Stare de agregare a corpurilor.
7. (Metal.) Negativul in care se toarna o piesa. ♦ (Poligr.) Cutie de otel in care se toarna litere; zat al unei pagini.
8. (Matematica) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeasi relatie. ♦ Polinom omogen. [< franceza forme, limba italiana, limba latina forma].

Varianta definitie 8: Forma (forme), substantiv feminin – Categorie care desemneaza structura interna si externa a unui continut. – Varianta (Trans.) furma.
Limba Latina forma (secolul XVII).
Varianta, din sas.
Furm (Lacea, Dacor., III, 750). – Derivat forma, verb (a face); formati(un)e, substantiv feminin (alcatuire); neformat, adjectiv (crud, verde); format, substantiv neutru (dimensiune); formal, adjectiv (privitor la forma); formula, substantiv feminin (expresie precisa a unei idei); formula, verb (a da o forma precisa unei idei); conforma, verb (a conforma); deforma, verb (a strimba; a denatura); informa, verb (a instiinta, a anunta); informati(un)e, substantiv feminin (instiintare; veste); reforma, verb (a modifica, a innoi); reformator, substantiv masculin (persoana care reformeaza); reforma, substantiv feminin (transformare sociala, politica, etcetera pentru a obtine un progres); performanta, substantiv feminin (proba de campionat), toate din franceza – Conform: farima.

Varianta definitie 9: Forma (forme), substantiv feminin – (Înv., Mold.) Cuptor.
Bg. furna (DAR), din limba turca: firin.
Este dublet al lui foruna, substantiv feminin (cos), din limba sarba:, bulgara furuna.