Definitie Frică - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FRiCĂ, (rar) frici, substantiv feminin Stare de adanca neliniste si tulburare, provocata de un pericol real sau imaginar; lipsa de curaj, teama, infricosare. ♢ Locutiune adjectiv Fara frica = neinfricat; curajos. ♢ Locutiune adverb Cu frica = cu teama, temandu-se.
Fara (nici o) frica = cu curaj.
Nici de frica = nicidecum, deloc, o data cu capul. ♢ Expresie A baga (cuiva) frica in oase = a infricosa (pe cineva).
A duce frica cuiva (sau a ceva) = A) a-i fi teama de cineva sau de ceva; B) a-i fi teama sa nu i se intample cuiva ceva rau.
A fi cu frica in spate (sau in san) = a fi intr-o continua stare de neliniste, de teama.
A sti de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frica de el. – Conform: limba greaca (veche) p h r i k ē.

Varianta definitie 2: Frica antonim: indrazneala, neinfricare

Varianta definitie 3: FRiCĂ substantiv
1. teama, temere, (livr., familiar si depr.) poltronerie, (frantuzism) aprehensiune, (rar) temut, (popular) pasare, (invechit si reg.) scarba, (invechit) stideala, stidinta, stidire, teamat, tematura, temoare, (latinism cuvant invechit) timoare, (argotic) tarsala, tarsa. (Nu simtea nici un pic de -.)
2. verifica cuvantul: sperietura.

Varianta definitie 4: Frica substantiv feminin, g.-d. art. fricii; plural frici

Varianta definitie 5: FRiCĂ -ci f.
Stare de neliniste sufleteasca cauzata de un pericol; teama. [G.-D. Fricii] /conform limba greaca (veche) phrike

Varianta definitie 6: Frica (frici), substantiv feminin – Teama, spaima. – Mr. megl. istr. frica.
Ngr. φρίϰη (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67).
Prezenta sa in istr. arata ca este un imprumut foarte vechi.
Conform: si limba albaneza firkë (Meyer 110).
Derivat fricos, adjectiv (care se teme, las, sperios; cuvant invechit, ingrozitor); infrica, verb (a speria, a inspaiminta); infricosetor, adjectiv (ingrozitor); neinfric(os)at, adverb (imperturbabil, netulburat). – Din rom. provine rut. fryka.