Frumos -oasă
Definitie, sens si explicatie
1Frumos, -oasă, frumosi, -oase, adjectiv , adverb , substantiv neutru I. Adjectiv
1. (Adesea substantivat; despre fiinte si parti ale lor, despre lucruri din natura, obiecte, opere de arta etcetera) Care place pentru armonia liniilor, miscarilor, culorilor etcetera; care are valoare estetica; estetic. ♢ Arte frumoase = pictura, sculptura, gravura (in trecut si arhitectura, poezie, muzica, dans) ♦ (Substantivat, f. plural art.) Ielele.
2. Care place, care trezeste admiratia din punct de vedere moral. ♢ Expresie (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente.
3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al starii atmosferice).
4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. Ii. Adv.
1. În mod placut, armonios, estetic.
2. Potrivit, bine; asa cum se cuvine. ♢ Expresie A sta (sau a sedea) frumos = (despre obiecte de imbracaminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtari) a fi asa cum trebuie, cum se cere.
A face frumos = (despre caini) a sta sluj.
A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi laudabil. Iii. Substantiv neutru: Categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta insusirea omului de a simti emotie in fata operelor de arta, a fenomenelor si a obiectelor naturii etcetera si care are ca izvor obiectiv dispozitia simetrica a partilor obiectelor, imbinarea specifica a culorilor, armonia sunetelor etcetera – Limba Latina Formosus.
1. (Adesea substantivat; despre fiinte si parti ale lor, despre lucruri din natura, obiecte, opere de arta etcetera) Care place pentru armonia liniilor, miscarilor, culorilor etcetera; care are valoare estetica; estetic. ♢ Arte frumoase = pictura, sculptura, gravura (in trecut si arhitectura, poezie, muzica, dans) ♦ (Substantivat, f. plural art.) Ielele.
2. Care place, care trezeste admiratia din punct de vedere moral. ♢ Expresie (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente.
3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al starii atmosferice).
4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. Ii. Adv.
1. În mod placut, armonios, estetic.
2. Potrivit, bine; asa cum se cuvine. ♢ Expresie A sta (sau a sedea) frumos = (despre obiecte de imbracaminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtari) a fi asa cum trebuie, cum se cere.
A face frumos = (despre caini) a sta sluj.
A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi laudabil. Iii. Substantiv neutru: Categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta insusirea omului de a simti emotie in fata operelor de arta, a fenomenelor si a obiectelor naturii etcetera si care are ca izvor obiectiv dispozitia simetrica a partilor obiectelor, imbinarea specifica a culorilor, armonia sunetelor etcetera – Limba Latina Formosus.
2Frumos antonim: hidos, nearatos, oribil, ridicol, slut, uracios, urat, had, neplacut
3Frumos adjectiv
1. verifica cuvantul: estetic.
2. aratos, chipes, (popular) chipos, falos, mandru, ochios, (invechit si reg.) vederos, (regional) marghiol, tambus, (Transilvania) hires, (prin vestul Transilvania) musat, (Transilvania) nialcos, (invechit) ghizdav, iscusit, (familiar) gigea, (argotic) misto. (Un flacau -.)
3. aratos, aspectuos, falnic, impozant, (popular) mandru. (O casa -oasa.)
4. verifica cuvantul: placut.
5. bun, favorabil, prielnic. (Timp -.)
6. insorit, senin, (rar) soros, (popular) sorit. (O zi -oasa.)
7. senin, (invechit) seninos. (Nopti -oase.)
8. verifica cuvantul: bun.
1. verifica cuvantul: estetic.
2. aratos, chipes, (popular) chipos, falos, mandru, ochios, (invechit si reg.) vederos, (regional) marghiol, tambus, (Transilvania) hires, (prin vestul Transilvania) musat, (Transilvania) nialcos, (invechit) ghizdav, iscusit, (familiar) gigea, (argotic) misto. (Un flacau -.)
3. aratos, aspectuos, falnic, impozant, (popular) mandru. (O casa -oasa.)
4. verifica cuvantul: placut.
5. bun, favorabil, prielnic. (Timp -.)
6. insorit, senin, (rar) soros, (popular) sorit. (O zi -oasa.)
7. senin, (invechit) seninos. (Nopti -oase.)
8. verifica cuvantul: bun.
4Frumos adjectiv m., substantiv masculin, plural frumosi; f. singular frumoasa, g.-d. art. frumoasei, plural frumoase
5Frumos substantiv neutru
6Frumos3 -oasa (-osi, -oase) 1) Care este plin de armonie; cu valoare estetica; estetic. Fata -oasa. 2) Care provoaca admiratie sau satisfactie sufleteasca. Fapta -oasa. /<lat. formosus
7Frumos1 adverb 1) Într-un mod care place. A scrie -. 2) Asa cum trebuie; bine. A se purta -. /<lat. formosus
8Frumos2 n.
Însusire a obiectelor naturale si a creatiilor omenesti care provoaca emotie estetica. /<lat. formosus
Însusire a obiectelor naturale si a creatiilor omenesti care provoaca emotie estetica. /<lat. formosus
9Frumos (frumoasa), adjectiv –
1. Care place, care trezeste admiratia. –
2. (S.m.) Categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta insusirea omului de a simti emotie in fata operelor de arta etcetera –
3. (Adv.) În mod placut, armonios, estetic. –
4. (Adv.) Bine, potrivit, perfect. –
5. (S.f. plural) În mitologia populara, ielele.
Limba Latina formōsus (Puscariu 665; Candrea-dens., 655; Rew 3450; Dar), conform limba italiana, port. formoso (calabr. fumusu), prov. formos, sp. hermoso.
În mr. si megl., musat (‹ *frumusat).
Derivat frumusel, adjectiv (dragut; adverb , bine, comod), conform Pascu, Suf., 27; frumusete, substantiv feminin (insusirea a ceea ce este frumos), varianta frum(u)seta, frim(u)seata; infrumusa, verb (invechit, Trans. si Mod., a face sa fie frumos); (in)frim(u)seta, (in)frimseti, verb (a face sa fie frumos); infrumusetitor, adjectiv (care infrumuseteaza).
Din rom. trebuie sa provina verifica cuvantul: pol. frymušny, frymu(s)zny „capricios, delicat, mofturos” si, de asemenea, „ciudat, neobisnuit”, pe care Berneker 286 il considera de origine necunoscuta.
1. Care place, care trezeste admiratia. –
2. (S.m.) Categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta insusirea omului de a simti emotie in fata operelor de arta etcetera –
3. (Adv.) În mod placut, armonios, estetic. –
4. (Adv.) Bine, potrivit, perfect. –
5. (S.f. plural) În mitologia populara, ielele.
Limba Latina formōsus (Puscariu 665; Candrea-dens., 655; Rew 3450; Dar), conform limba italiana, port. formoso (calabr. fumusu), prov. formos, sp. hermoso.
În mr. si megl., musat (‹ *frumusat).
Derivat frumusel, adjectiv (dragut; adverb , bine, comod), conform Pascu, Suf., 27; frumusete, substantiv feminin (insusirea a ceea ce este frumos), varianta frum(u)seta, frim(u)seata; infrumusa, verb (invechit, Trans. si Mod., a face sa fie frumos); (in)frim(u)seta, (in)frimseti, verb (a face sa fie frumos); infrumusetitor, adjectiv (care infrumuseteaza).
Din rom. trebuie sa provina verifica cuvantul: pol. frymušny, frymu(s)zny „capricios, delicat, mofturos” si, de asemenea, „ciudat, neobisnuit”, pe care Berneker 286 il considera de origine necunoscuta.