Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Frumos -oasă

1 * Cuvantul cu diacritice: frumós -oásă
Cuvantul fara diacritice: frumos

Definitie: FRUMOS, -OASĂ, frumoși, -oase, adjectiv , adverb , substantiv neutru I. Adjectiv 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etcetera) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etcetera; care are valoare estetică; estetic. ♢ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans) ♦ (Substantivat, f. plural art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirația din punct de vedere moral. ♢ Expresie (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ♢ Expresie A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. Substantiv neutru: Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etcetera și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etcetera – Limba Latina formosus.

2 * Cuvantul cu diacritice: frumos
Cuvantul fara diacritice: frumos

Definitie: Frumos antonim: hidos, nearătos, oribil, ridicol, slut, urâcios, urât, hâd, neplăcut

3 * Cuvantul cu diacritice: frumós
Cuvantul fara diacritice: frumos

Definitie: FRUMOS adjectiv 1. verifica cuvantul: estetic. 2. arătos, chipeș, (popular) chipos, fălos, mândru, ochios, (învechit și reg.) vederos, (regional) marghiol, tâmbuș, (Transilvania) hireș, (prin vestul Transilvania) mușat, (Transilvania) nialcoș, (învechit) ghizdav, iscusit, (familiar) gigea, (argotic) mișto. (Un flăcău -.) 3. arătos, aspectuos, falnic, impozant, (popular) mândru. (O casă -oasă.) 4. verifica cuvantul: plăcut. 5. bun, favorabil, prielnic. (Timp -.) 6. însorit, senin, (rar) soros, (popular) sorit. (O zi -oasă.) 7. senin, (învechit) seninos. (Nopți -oase.) 8. verifica cuvantul: bun.

4 * Cuvantul cu diacritice: frumós
Cuvantul fara diacritice: frumos

Definitie: frumos adjectiv m., substantiv masculin, plural frumoși; f. singular frumoasă, g.-d. art. frumoasei, plural frumoase

5 * Cuvantul cu diacritice: frumós
Cuvantul fara diacritice: frumos

Definitie: frumos substantiv neutru

6 * Cuvantul cu diacritice: frumós -oásă
Cuvantul fara diacritice: frumos

Definitie: FRUMOS³ -oasă (-oși, -oase) 1) Care este plin de armonie; cu valoare estetică; estetic. Față -oasă. 2) Care provoacă admirație sau satisfacție sufletească. Faptă -oasă. limba latina formosus

7 * Cuvantul cu diacritice: frumós
Cuvantul fara diacritice: frumos

Definitie: FRUMOS¹ adverb 1) Într-un mod care place. A scrie -. 2) Așa cum trebuie; bine. A se purta -. limba latina formosus

8 * Cuvantul cu diacritice: frumós
Cuvantul fara diacritice: frumos

Definitie: FRUMOS² n. Însușire a obiectelor naturale și a creațiilor omenești care provoacă emotie estetică. limba latina formosus

9 * Cuvantul cu diacritice: frumós frumoásă
Cuvantul fara diacritice: frumos

Definitie: frumos (frumoasă), adjectiv – 1. Care place, care trezește admirația. – 2. (S.m.) Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă etcetera – 3. (Adv.) În mod plăcut, armonios, estetic. – 4. (Adv.) Bine, potrivit, perfect. – 5. (S.f. plural) În mitologia populară, ielele. Limba Latina formōsus (Pușcariu 665; Candrea-Dens., 655; REW 3450; DAR), conform limba italiana, port. formoso (calabr. fumusu), prov. formos, sp. hermoso. În mr. și megl., mușat (‹ frumușat). Derivat frumușel, adjectiv (drăguț; adverb , bine, comod), conform Pascu, Suf., 27; frumusețe, substantiv feminin (însușirea a ceea ce este frumos), varianta frum(u)seță, frîm(u)seață; înfrumușa, verb (învechit, Trans. și Mod., a face să fie frumos); (în)frîm(u)seța, (în)frîmseți, verb (a face să fie frumos); înfrumusețitor, adjectiv (care înfrumusețează). Din rom. trebuie să provină verifica cuvantul: pol. frymušny, frymu(s)zny „capricios, delicat, mofturos” și, de asemenea, „ciudat, neobișnuit”, pe care Berneker 286 îl consideră de origine necunoscută.