Frînge frang frant
Definitie, sens si explicatie
1Fringe (frấng, frấnt), verb –
1. A sparge. –
2. A rupe, a fractura. –
3. A infringe, a invinge. – Mr. fringu, fredzu (sau frimsu), frimtu, frindzire; megl. frǫng, frǫns, frǫnt.
Limba Latina frangĕre (Puscariu 652; Candrea-dens., 647; Rew 3482; Dar), conform limba italiana frangere, prov. franher, verifica cuvantul: franceza freindre, verifica cuvantul: sp. frangir, port. franger.
Derivat fringacios, adjectiv (care se fringe usor); fringator, adjectiv (care se rupe); fringatoare, substantiv feminin (Trans., melita); frint, adjectiv (obosit, sleit de puteri); frintura, substantiv feminin (ruptura, rupere; fractura; deschidere; boala, betesug; popular, sifilis; fragment, bucata; cuvant invechit, teren necultivat), din port. frint cu sufix -ura, conform saritura, cautatura, scurtatura (dupa Candrea-dens., 648, Rew 3468a si Dar, din limba latina fractūra, cu adaptarea ulterioara la frint); frinturi, verb (Banat, a framinta aluatul), al carui semantism pare sa contrazica tot ce s-a spus in legatura cu framinta; frintoare, substantiv feminin (chin, necaz); fringhiu, substantiv neutru (Munt., echer reglabil), pare rezultat dintr-o incrucisare cu fringhie; infringe, verb (a rupe, a incalca, a viola; a invinge, a distruge; reflexiv, cuvant invechit, a ceda, a se umili), cu pref. factitiv in- (sau, dupa Puscariu 844; Candrea-dens., 649; Rew 4412; Puscariu, Lr., 18 si Dar, din limba latina popular *infrangĕre, in loc de infringĕre, ipoteza care nu este necesara); infrintura, substantiv feminin (blenoragie); rasfringe, verb (a sufleca; a reflecta), cu pref. ras-.
Conform: cufringe.
Fringurele, substantiv feminin plural (fragment), cuvint literar, pe care nu il gasim mentionat in dictionare (se foloseste ca titlu de maxime razlete sau de citate de mica intindere), pare a fi o creatie moderna, capricioasa si fara autoritate; nu stim daca Vlahuta este cel care a folosit-o pentru prima data (Giuglea, Ll, I, 164, o pune gresit in legatura cu prov. refranh).
1. A sparge. –
2. A rupe, a fractura. –
3. A infringe, a invinge. – Mr. fringu, fredzu (sau frimsu), frimtu, frindzire; megl. frǫng, frǫns, frǫnt.
Limba Latina frangĕre (Puscariu 652; Candrea-dens., 647; Rew 3482; Dar), conform limba italiana frangere, prov. franher, verifica cuvantul: franceza freindre, verifica cuvantul: sp. frangir, port. franger.
Derivat fringacios, adjectiv (care se fringe usor); fringator, adjectiv (care se rupe); fringatoare, substantiv feminin (Trans., melita); frint, adjectiv (obosit, sleit de puteri); frintura, substantiv feminin (ruptura, rupere; fractura; deschidere; boala, betesug; popular, sifilis; fragment, bucata; cuvant invechit, teren necultivat), din port. frint cu sufix -ura, conform saritura, cautatura, scurtatura (dupa Candrea-dens., 648, Rew 3468a si Dar, din limba latina fractūra, cu adaptarea ulterioara la frint); frinturi, verb (Banat, a framinta aluatul), al carui semantism pare sa contrazica tot ce s-a spus in legatura cu framinta; frintoare, substantiv feminin (chin, necaz); fringhiu, substantiv neutru (Munt., echer reglabil), pare rezultat dintr-o incrucisare cu fringhie; infringe, verb (a rupe, a incalca, a viola; a invinge, a distruge; reflexiv, cuvant invechit, a ceda, a se umili), cu pref. factitiv in- (sau, dupa Puscariu 844; Candrea-dens., 649; Rew 4412; Puscariu, Lr., 18 si Dar, din limba latina popular *infrangĕre, in loc de infringĕre, ipoteza care nu este necesara); infrintura, substantiv feminin (blenoragie); rasfringe, verb (a sufleca; a reflecta), cu pref. ras-.
Conform: cufringe.
Fringurele, substantiv feminin plural (fragment), cuvint literar, pe care nu il gasim mentionat in dictionare (se foloseste ca titlu de maxime razlete sau de citate de mica intindere), pare a fi o creatie moderna, capricioasa si fara autoritate; nu stim daca Vlahuta este cel care a folosit-o pentru prima data (Giuglea, Ll, I, 164, o pune gresit in legatura cu prov. refranh).