1
Fugări, fugăresc, verb IV.
Tranzitiv A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă1; a goni, a alerga.
Reflexiv recipr. (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. – Fugă1 + sufix -ări.
Tranzitiv A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă1; a goni, a alerga.
Reflexiv recipr. (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. – Fugă1 + sufix -ări.
DEX – dicționarul explicativ
2
A fugări fugăresc tranzitiv (ființe) 1) A face să fugă, alergând din urmă; a pune pe fugă urmărind; a goni. 2) (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a izgoni. /fugă + sufix -ări
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A se fugări mă fugăresc intranzitiv A se urmări în joacă; a fugi unul după altul. /fugă + sufix -ări
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Fugări verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural fugăresc, imperfect 3 singular fugărea; conjuncție prezent 3 singular și plural fugărească
DOOM – dicționarul ortografic