1
Fulgurație, fulgurații, substantiv feminin
1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei.
2. (Medicină; în sintagma) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență. [Variantă: Fulgurațiune substantiv feminin] – Din franceză Fulguration, latină Fulguratio, -onis.
1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei.
2. (Medicină; în sintagma) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență. [Variantă: Fulgurațiune substantiv feminin] – Din franceză Fulguration, latină Fulguratio, -onis.
DEX – dicționarul explicativ
2
Fulgurație substantiv feminin
1. fulgere fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei.
2. scânteie electrică de înaltă frecvență pentru cauterizări.
3. (figurat) emanație bruscă. (< franceză fulguration, latină fulguratio)
1. fulgere fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei.
2. scânteie electrică de înaltă frecvență pentru cauterizări.
3. (figurat) emanație bruscă. (< franceză fulguration, latină fulguratio)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Fulgurație fulgurații feminin Proces de iluminare bruscă a cerului, fără tunet (descărcarea electrică fiind produsă în regiunile înalte ale atmosferei).
Fulgurație electrică metodă de tratament al rănilor cu ajutorul scanteilor electrice de înaltă frecvență. [Articol Fulgurația; Genitiv-dativ Fulgurației; Silabe -ți-e] /<franceză fulguration, latină fulguratio, fulguraționis
Fulgurație electrică metodă de tratament al rănilor cu ajutorul scanteilor electrice de înaltă frecvență. [Articol Fulgurația; Genitiv-dativ Fulgurației; Silabe -ți-e] /<franceză fulguration, latină fulguratio, fulguraționis
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Fulgurație substantiv feminin
1. Fulgerare fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei.
2. Scânteie electrică de înaltă frecvență folosită pentru cauterizări. [Genitiv -iei, variantă fulgurațiune substantiv feminin / conform franceză fulguration, latină fulguratio].
1. Fulgerare fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei.
2. Scânteie electrică de înaltă frecvență folosită pentru cauterizări. [Genitiv -iei, variantă fulgurațiune substantiv feminin / conform franceză fulguration, latină fulguratio].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Fulgurație substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat fulgurația (silabe -ți-a), genitiv-dativ articulat fulgurației; plural fulgurații, articulat fulgurațiile (silabe -ți-i-)
DOOM – dicționarul ortografic