Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fum

1 * Cuvantul cu diacritice: fum
Cuvantul fara diacritice: fum

Definitie: FUM fumuri, substantiv neutru I.1. Suspensie de particule solide într-un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial și intenționat, cu ajutorul unor substanțe chimice). ♦ Fig, Încețoșare, tulbureală, amețeală (provocată de alcool). 2. Cantitate de fum (I 1) pe care fumătorul o trage dintr-o dată din țigară sau din pipă. 3. (Înv.) Gospodărie, considerată ca o grupare în jurul vetrei; familie, casă. 4. Figurativ (La plural) Îngâmfare; pretenții nejustificate, gărgăuni. II. Canal cotit, în interiorul unei sobe, prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe coș. – Limba Latina fumus.

2 * Cuvantul cu diacritice: fum
Cuvantul fara diacritice: fum

Definitie: fum substantiv neutru, plural fumuri

3 * Cuvantul cu diacritice: fum -uri
Cuvantul fara diacritice: fum

Definitie: FUM² -uri n. popular Canal cu multe coturi în interiorul unei sobe, prin care trec gazele calde înainte de a ieși în hogeag. limba latina fumus

4 * Cuvantul cu diacritice: fum -uri
Cuvantul fara diacritice: fum

Definitie: FUM¹ -uri n. 1) Produs al arderii care se ridică în atmosferă sub formă de rotocoale. ♢ Perdea de - strat des de fum artificial, servind pentru a camufla un obiectiv militar. 2) Cantitate de asemenea produs, provenit din arderea tutunului, pe care o inspiră dintr-o dată un fumător. A trage un - de țigară. 3) ist. Casă cu tot ce este pe langă ea, împreună cu persoanele ce locuiesc într-însa; gospodărie. 4) figurativ Stare a omului buimac (de băutură). 5) la plural Ambiție deșartă. ♢ Cu -uri (în cap) zăpăcit. A avea -uri a fi înfumurat și cu pretenții nejustificate. limba latina fumus

5 * Cuvantul cu diacritice: fum fúmuri
Cuvantul fara diacritice: fum

Definitie: fum (fumuri), substantiv neutru – 1. Suspensie de particule solide într-un mediu gazos. – 2. Fumigație, dezinfectare. – 3. (Înv.) Cămin, casă. – 4. (Pl.) Îngîmfare, trufie. – Mr., megl. fum. Limba Latina fŭmus (Pușcariu 668; Candrea-Dens., 674; REW 3572; DAR), conform limba italiana, port. fumo, prov., cat. fum, franceza (fumee), sp. humo. Sensul de „cămin, familie”, care se regăsește și în sp., apare în limba latina medievală (Niermeyer 457). Derivat fuma, verb (a scoate fum; cuvant invechit, a arde; a fuma), probabil din limba latina fŭmāre (Pușcariu 669; Candrea-Dens., 677; REW 3568; DAR), conform mr. (a)fuma, megl. fum, istr. fumu; fumat, substantiv neutru (obiceiul sau viciul de a fuma); fumător, adjectiv (învechit, care fumegă); fumător, substantiv masculin (persoană care fumează); nefumător, substantiv masculin (persoană care nu fumează); fumar, substantiv neutru (Trans., horn; Trans., foc care scoate mult fum); fumărie (var. fumăraie, fumăreață), substantiv feminin (cantitate mare de fum); fumăriță, substantiv feminin (plantă, Fumaria officinalis); fumedenie, substantiv feminin (mulțime, gloată), prin încrucișare cu sumedenie, cuvînt cuvant invechit; fumos, adjectiv (plin de fum); fumuriu, adjectiv (de culoarea fumului, gri); fumur, adjectiv , (Munt., gri), probabil varianta a cuvîntului anterior (după Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 303, și DAR, de la un limba latina fumulus; conform împotrivă Graur, BL, V, 99); fumuros, adjectiv (învechit, efemer, trecător; vanitos, încrezut); fumărit, substantiv neutru (dare percepută în trecut pe fiecare coș de fum); fumărar, substantiv masculin (persoană care încasa fumăritul); înfuma, verb (rar, a afuma); înfumura, verb (a fi încrezut); înfumurat, adjectiv (încrezut). Conform: afuma, fumega.