1
Furculiță, furculițe, substantiv feminin
1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner și doi până la patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuță (2).
Locuțiune adjectiv În furculiță (sau în furculițe) = (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus.
2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [Plural și: furculiți] – Furcă + sufix -uliță.
1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner și doi până la patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuță (2).
Locuțiune adjectiv În furculiță (sau în furculițe) = (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus.
2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [Plural și: furculiți] – Furcă + sufix -uliță.
DEX – dicționarul explicativ
2
Furculiță furculițe feminin 1) Obiect de uz casnic, alcătuit dintr-un mâner și câțiva dinți la capăt, cu care se mănâncă.
Barbă în furculiță barbă cu părțile laterale prelungite și cu mijlocul mai scurt. Mustăți în furculiță mustăți cu capetele aduse și răsucite în sus. 2) Fiecare dintre cele două lemne încovoiate și prinse cruciș de inima carului. [Genitiv-dativ Furculiței] / furcă + sufix -uliță
Barbă în furculiță barbă cu părțile laterale prelungite și cu mijlocul mai scurt. Mustăți în furculiță mustăți cu capetele aduse și răsucite în sus. 2) Fiecare dintre cele două lemne încovoiate și prinse cruciș de inima carului. [Genitiv-dativ Furculiței] / furcă + sufix -uliță
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Furculiță substantiv feminin, genitiv-dativ articulat furculiței; plural furculițe
DOOM – dicționarul ortografic