Furculiță
Definitie, sens si explicatie
1Furculiță, furculite, substantiv feminin
1. Obiect (de metal) alcatuit dintr-un maner si doi pana la patru dinti, cu ajutorul caruia se duce mancarea la gura; furcuta (2). ♢ Locutiune adjectiv În furculita (sau in furculite) = (despre barba) cu partile laterale mai lungi decat mijlocul; (despre mustati) cu capetele rasucite in sus.
2. Fiecare dintre cele doua piese curbate, incrucisate la unul dintre capete, prin care este fixata inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a impiedica rotirea inimii in plan orizontal; gemanare. [Plural si: furculiti] – Furca + sufix -ulita.
1. Obiect (de metal) alcatuit dintr-un maner si doi pana la patru dinti, cu ajutorul caruia se duce mancarea la gura; furcuta (2). ♢ Locutiune adjectiv În furculita (sau in furculite) = (despre barba) cu partile laterale mai lungi decat mijlocul; (despre mustati) cu capetele rasucite in sus.
2. Fiecare dintre cele doua piese curbate, incrucisate la unul dintre capete, prin care este fixata inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a impiedica rotirea inimii in plan orizontal; gemanare. [Plural si: furculiti] – Furca + sufix -ulita.
2Furculiță substantiv
1. (Transilvania) furcuta. (- pentru mancat.)
2. (Tehnica) gemanare, (regional) cioroba-rita, lisita. (- la car.)
3. (Tehnica) (regional) pieptene. (- pentru tesaturi groase.)
1. (Transilvania) furcuta. (- pentru mancat.)
2. (Tehnica) gemanare, (regional) cioroba-rita, lisita. (- la car.)
3. (Tehnica) (regional) pieptene. (- pentru tesaturi groase.)
3Furculita substantiv feminin, g.-d. art. furculitei; plural furculite
4Furculiță -e f. 1) Obiect de uz casnic, alcatuit dintr-un maner si cativa dinti la capat, cu care se mananca. ♢ Barba in - barba cu partile laterale prelungite si cu mijlocul mai scurt. Mustati in - mustati cu capetele aduse si rasucite in sus. 2) Fiecare dintre cele doua lemne incovoiate si prinse crucis de inima carului. [G.-d. Furculitei] / furca + sufix -ulita