Fus
Definitie, sens si explicatie
1Fus1, (I) fuse, (Ii) fusuri, substantiv neutru I.
1. Unealta de tors care serveste la rasucirea firului si pe care se infasoara firul pe masura ce este tors, avand forma unui betisor lung si subtire, ingrosat la mijloc, cu capatul de sus ascutit si cel de jos rotunjit si intepenit intr-o rotita. ♢ Locutiune adjectiv În fus = in forma de fus1 (I 1); fusiform.
2. Organ al masinilor de tors, cu ajutorul caruia se rasuceste si pe care se infasoara firul. Ii.
1. Nume dat unor parti ale masinilor de tesut, de depanat etcetera care seamana la forma cu fusul1 (I 1).
2. Nume dat unor parti de masini, de instalatii etcetera care indeplinesc functia de arbore sau de osie. ♦ Portiune cilindrica, conica sau sferica a unui arbore, a unui ax sau a unei osii, care se sprijina si se roteste intr-un palier.
3. Trunchiul unui copac de la baza pana la varf, fara crengi.
4. Parte a unei coloane de arhitectura, cuprinsa intre baza si capitel.
5. Corpul drept al ancorei, fara brate si fara inel.
6. (În sintagmele) Fus sferic = portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari care au un diametru comun.
Fus orar = fiecare dintre cele 24 de portiuni in care este impartita suprafata pamantului prin meridiane, distantate la 15° unul de altul, sau prin alte linii de demarcatie conventionale, urmand de aproape aceste meridiane. – Limba Latina Fusus (cu unele sensuri dupa franceza fuseau).
1. Unealta de tors care serveste la rasucirea firului si pe care se infasoara firul pe masura ce este tors, avand forma unui betisor lung si subtire, ingrosat la mijloc, cu capatul de sus ascutit si cel de jos rotunjit si intepenit intr-o rotita. ♢ Locutiune adjectiv În fus = in forma de fus1 (I 1); fusiform.
2. Organ al masinilor de tors, cu ajutorul caruia se rasuceste si pe care se infasoara firul. Ii.
1. Nume dat unor parti ale masinilor de tesut, de depanat etcetera care seamana la forma cu fusul1 (I 1).
2. Nume dat unor parti de masini, de instalatii etcetera care indeplinesc functia de arbore sau de osie. ♦ Portiune cilindrica, conica sau sferica a unui arbore, a unui ax sau a unei osii, care se sprijina si se roteste intr-un palier.
3. Trunchiul unui copac de la baza pana la varf, fara crengi.
4. Parte a unei coloane de arhitectura, cuprinsa intre baza si capitel.
5. Corpul drept al ancorei, fara brate si fara inel.
6. (În sintagmele) Fus sferic = portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari care au un diametru comun.
Fus orar = fiecare dintre cele 24 de portiuni in care este impartita suprafata pamantului prin meridiane, distantate la 15° unul de altul, sau prin alte linii de demarcatie conventionale, urmand de aproape aceste meridiane. – Limba Latina Fusus (cu unele sensuri dupa franceza fuseau).
2Fus2, fusuri, substantiv neutru (În industria pielariei) Unitate de masura pentru piele, egala cu 929 cm2; bucata de piele avand aceasta suprafata. [Plural si: fuse] – Din limba germana Fuss.
3Fus substantiv neutru portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari, care au un diametru comun. ♢ - orar = fiecare dintre cele 24 de portiuni in care este impartita suprafata Pamantului prin meridiane; (biologie) - nuclear = formatie din filamente intinse intre cei doi poli ai celulei, care apare in profaza diviziunii celulare. (lat. fusus, dupa franceza fuseau)
4Fus substantiv verifica cuvantul: fusar, fusar mare, pietrar, speteaza.
5Fus substantiv (Tehnica)
1. arbore. (- la un mecanism.)
2. verifica cuvantul: ax.
3. verifica cuvantul: grindei.
4. (regional) ciocan, clociumb, osiac, pociumb, pop, starciog. (- la vartelnita.)
5. (regional) huludet, lemnus, surcel. (- la suveica.)
1. arbore. (- la un mecanism.)
2. verifica cuvantul: ax.
3. verifica cuvantul: grindei.
4. (regional) ciocan, clociumb, osiac, pociumb, pop, starciog. (- la vartelnita.)
5. (regional) huludet, lemnus, surcel. (- la suveica.)
6Fus (de tors) substantiv neutru, plural fuse
7Fus (anat., tehn., arhit., mar., matematica, indicativ piel.) substantiv neutru, plural fusuri
8Fus3 -uri n. 1) Unitate de masura a suprafetei pieilor (egala cu 929 cm2). 2) Bucata de piele avand o astfel de suprafata. /<germ.
Fuss
Fuss
9Fus2 -uri n. 1) Parte a unei masini care asigura primirea sau transmiterea unei miscari de rotatie. -ul morii. 2) Trunchiul fara crengi al unui arbore. 3) Partea de mijloc a unei coloane (cuprinsa intre baza si capitel). 4) Corpul drept al ancorei. /<lat. fusus
10Fus1 -e n. 1) Unealta de tors pe care se infasoara ata rasucita, avand forma unui betisor bombat la mijloc, ascutit la capatul de sus, iar la cel de jos terminat cu o sfarleaza. 2) Piesa a unei masini de tors care serveste la rasucirea si la infasurarea firelor. 3) la plural figurativ iron.
Picioare foarte subtiri. /<lat. fusus
Picioare foarte subtiri. /<lat. fusus
11Fus (fuse), substantiv neutru – Unitate de masura folosita in comertul cu piei, echivalind cu un patrat cu latura de 30,48 cm.
Germ.
Fuss.
Germ.
Fuss.
12Fus, fuse substantiv neutru
1. (la plural – glum.) picioare subtiri de femeie.
2. (er.) penis. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. (la plural – glum.) picioare subtiri de femeie.
2. (er.) penis. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)