Definitie Fară - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FẮRĂ, conjunctie:, prep. I. (Urmat de o propozitie circumstantiala de mod sau de un infinitiv care ii tine locul, are valoarea unei negatii) A ascultat fara sa raspunda nimic. ♦ (Urmat de o propozitie concesiva sau de un infinitiv care ii tine locul) Desi nu..., cu toate ca nu...
Fara sa fie desavarsit, e multumitor.
2. (Reg.; dupa negatie, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Înv.; adverbial) Decat, (in) afara de...; exceptand pe... II. Prep.
1. (Introduce complemente circumstantiale de mod si atribute, continand ideea de excludere) Lipsit de...
Om fara necazuri. ♦ (În legatura cu cuvinte care arata cantitatea sau masura, indicand cat lipseste pana la o masura deplina) Este ora zece fara cinci minute. ♦ (În operatii aritmetice de scadere) Minus, mai putin.
Patru fara doi.
2. (Introduce complemente circumstantiale sociative negative) Pot eu sa traiesc si fara tine. ♦ (Introduce complemente circumstantiale instrumentale negative) A scos cuiele fara cleste. – Limba Latina Foras „afara”.

Varianta definitie 2: FĂRĂ conjunctie: verifica cuvantul: ci, dar, insa, numai.

Varianta definitie 3: FĂRĂ adverb
1. (invechit) bez. (A dat tributul, - plocon.)
2. verifica cuvantul: minus.

Varianta definitie 4: Fara prep., conjct.

Varianta definitie 5: FẮRĂ2 conj. (exprima un raport privativ) Fara sa ocheasca, a nimerit in tinta. /<lat. foras

Varianta definitie 6: FẮRĂ1 prep. 1) (exprima un raport privativ, indicand lipsa, privatiunea, excluderea) Lucreaza fara intrerupere. 2) matematica (exprima un raport limitativ, indicand operatia scaderii) Minus. Cinci fara trei. 3) (exprima un raport de insuficienta a unei parti dintr-un intreg) Este ora 12 fara douazeci de minute. /<lat. foras

Varianta definitie 7: Fắra prep. –
1. Lipsit de. –
2. În afara de, fara a tine seama. –
3. (Conj.) Ci, dar. – Varianta far’.
Mr. fara, megl. far, fǫr, fara, istr. far de.
Limba Latina fŏrās (Puscariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); conform vegl. fure, limba italiana fuora, fuori, prov. for(a)s, verifica cuvantul: franceza fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras.
Varianta far ar putea reprezenta limba latina foris.
Conform: si afara. – Intra in compunerea anumitor cuvinte, ca fararelege, substantiv feminin (nelegiuire), format pe baza limba slava (veche) bezakonije; faralegi, verb (invechit, a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire).