Definitie Galben - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Galben antonim: rosu, rumen

Varianta definitie 2: Galben adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: blond.
2. verifica cuvantul: sarg.
3. adjectiv verifica cuvantul: ofilit.
4. adjectiv verifica cuvantul: palid.
5. substantiv (invechit) zimt. (I-a numarat o mie de -.)
6. substantiv (invechit) ughi. (-ul era o moneda de aur.)

Varianta definitie 3: Galben adjectiv m., plural galbeni; f. singular galbena, plural galbene

Varianta definitie 4: Galben (moneda) substantiv masculin, plural galbeni

Varianta definitie 5: Galben (culoare) substantiv neutru

Varianta definitie 6: Galben3 -i m. cuvant invechit Moneda de aur straina cu circulatie si in Moldova in secolul XIX. /<lat. galbinus

Varianta definitie 7: Galben2 -a (-i, -e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lamaii; ca aurul; ca lamaia. Culoare -a.
Floare -a. ♢ Rasa -a (sau Mongoloida) populatie din Asia, caracterizata prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri -e boala contagioasa, raspandita in tarile tropicale de catre tantari. 2) (despre fata sau despre alte parti ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentarii insuficiente cu sange). ♢ A se face (sau A fi) - ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etcetera). 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa. /<lat. galbinus

Varianta definitie 8: Galben1 n.
Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. ♢ A i se face (cuiva) - inaintea ochilor a i se face rau (cuiva); a avea ameteli. /<lat. galbinus

Varianta definitie 9: Galben (galbena), adjectiv –
1. De culoarea aurului, a lamiiei. –
2. Blond. –
3. Palid, decolorat. –
4. (S.m. si feminin:) Nume dat unor animale domestice cu parul galben. –
5. Ducat, moneda veche de aur, de marime si valoare variabila. –
6. (S.f.) Varietate de struguri de provenienta din Odobesti. – Varianta (dial.) mr., megl. galbin.
Limba Latina galbĭnus (Puscariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), conform limba albaneza gelbëre (Meyer 119; Philippide, II, 643), limba italiana gavinello „vindereu” (Battisti, III, 1775), franceza jaune.
Pentru numele monedei, conform port. amarela, iud. port. amariio.
Derivat galbenas, substantiv masculin (ducat, moneda; persoana care stringe darile, cuvant invechit) galbenare (var. galbinare), substantiv feminin (icter; rar, galbenus; cimbru, Serratula tinctoria); galbinatec, adjectiv (rar, galbui); galbeneala, substantiv feminin (paliditate, culoare galbuie; vopsea galbena; rar, dropica); galbenel, substantiv masculin (ducat, moneda; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etcetera); galbenea, substantiv feminin (hrenita, Nasturtium); galbinica, substantiv feminin (musetel, Matricaria chamomilla); galbenet, substantiv neutru (galbeni, banet); galbenet (var. galbinet), adjectiv (oaches); galbenicios, adjectiv (galbui; palid); galbenita, substantiv feminin (planta, Galeobdolon luteum); galbeniu, adjectiv (galbui); galbenus, substantiv masculin (planta, Crepis setosa); galbenus, substantiv neutru (partea centrala, sferica, de culoare galbena a oului); galbenut, substantiv masculin (varietate de ciuperci comestibile); galbior, adjectiv (galbui); galbior, substantiv masculin (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); galbiu (var. galbui), adjectiv (galbui); galburiu, adjectiv (galbui), provenind dintr-o incrucisare cu alburiu; galbenime, substantiv feminin (galbejeala); ingalbeni (var. galbeni, (in)galbini, etcetera), verb (a se face galben; a deveni palid, a-si pierde culoarea); ingalbenitor, adjectiv (care face sa devina galben). – Din rom. provine limba neogreaca: νγάλπινος, bulgara galbin „ducat” (Capidan, Raporturile, 231).