Ghes
Definitie, sens si explicatie
1Ghes, ghesuri, substantiv neutru (În expresie) A da (cuiva) ghes = A) a da (cuiva) o lovitura usoara (cu cotul); B) a indemna, a stimula, a imboldi, a zori (sa intreprinda ceva). – Etimologie necunoscuta
2Ghes substantiv neutru, plural ghesuri
3Ghes -uri n. : A da - (cuiva) a) a lovi usor pe cineva (pentru a semnaliza ceva); a inghionti; a imboldi; b) a determina prin indemnuri (sa efectueze o actiune); a indemna; a imboldi. /Origine necunoscuta
4Ghes, ghesuri, substantiv neutru
1. Ghiont, imbrancitura.
2. Imbold, impuls, stimulent. (orig. necunoscuta; nu pare sa fie identic cu ghes substantiv neutru = (argotic) zi, din limba tiganeasca: ges (Juilland); totusi, orig. limba tiganeasca: pare posibila; Draganu il pune in legatura cu limba maghiara gyűszű = degetar, cu care insa nu pare sa se inrudeasca)
1. Ghiont, imbrancitura.
2. Imbold, impuls, stimulent. (orig. necunoscuta; nu pare sa fie identic cu ghes substantiv neutru = (argotic) zi, din limba tiganeasca: ges (Juilland); totusi, orig. limba tiganeasca: pare posibila; Draganu il pune in legatura cu limba maghiara gyűszű = degetar, cu care insa nu pare sa se inrudeasca)
5Ghes (ghesuri), substantiv neutru –
1. Brinci. –
2. Stimul, impuls.
Origine necunoscuta.
Nu pare a fi cuvint identic cu ghes, substantiv neutru (Arg., zi), din limba tiganeasca: ges (Juilland 165); totusi, origine limba tiganeasca: este posibila.
Draganu, Dacor., V, 363, il pune in legatura cu mag. gyűszű „degetar”, cu care nu pare a avea nici o inrudire. – Derivat inghesui, verb (a impinge, a navali; a stoarce; a stringe; a grabi; a ingramadi) pe care Draganu, Dacor., V, 908, il deriva din mag. gyeszül „a impinge”; inghesuiala, substantiv feminin (lume multa, aglomerare; apasare, sufocare).
1. Brinci. –
2. Stimul, impuls.
Origine necunoscuta.
Nu pare a fi cuvint identic cu ghes, substantiv neutru (Arg., zi), din limba tiganeasca: ges (Juilland 165); totusi, origine limba tiganeasca: este posibila.
Draganu, Dacor., V, 363, il pune in legatura cu mag. gyűszű „degetar”, cu care nu pare a avea nici o inrudire. – Derivat inghesui, verb (a impinge, a navali; a stoarce; a stringe; a grabi; a ingramadi) pe care Draganu, Dacor., V, 908, il deriva din mag. gyeszül „a impinge”; inghesuiala, substantiv feminin (lume multa, aglomerare; apasare, sufocare).