Definitie Ghioc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Ghioc1, ghioci, substantiv masculin (Botanica; reg.) Albastrea. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Ghioc2, ghiocuri, substantiv neutru Gen de melci cu cochilia mare, ovala, cu aspect de portelan, care traiesc in marile calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, intrebuintata ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ♢ Expresie A da cu ghiocul sau a cata (cuiva) in ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Limba Latina *cloca (=cochlea).

Varianta definitie 3: Ghioc substantiv verifica cuvantul: albastrea, albastrica, albastrita, vinetea, vinetica.

Varianta definitie 4: Ghioc substantiv (BOTANICA; Centaurea phrygia) (regional) dioc, smoc, zglavoc, floarea-florilor.

Varianta definitie 5: Ghioc (bot. ) substantiv masculin, plural ghioci

Varianta definitie 6: Ghioc (zool. ) substantiv neutru, plural ghiocuri

Varianta definitie 7: Ghioc -uri n. 1) Melc de mare cu cochilia ovala, alba si lucioasa. 2) Cochilia acestui melc folosita ca podoaba sau pentru ghicit. ♢ A da cu -ul (sau A cauta (cuiva) in -) a ghici cu ghiocul. /<lat. cloca

Varianta definitie 8: Ghioc (-ci), substantiv masculin – Scoica marina a molustei denumite Cypraea moneta, apreciata pentru albeata ei si pentru folosirea pe care i-o dau tigancile ghicitoare, care pretind ca afla viitorul ascultind zgomotul din interiorul scoicii. – Varianta ghioaca.
Limba Latina cavum „gaura”, al carui rezultat *gau, conform gaoace, a primit apoi sufix -oc.
Este dublet simplu al lui gaoace.
Alternarea fonetismului se explica poate printr-o intentie expresiva, care ar fi apropiat acest cuvint de radacina ghiolc-, care indica zgomotul unui lichid intr-un recipient inchis, si al carui sens coincide in parte cu cel de ghioc, conform ghiolcai.
A fost considerat der. din limba slava (veche) glogŭ (Cihac, II, 129); din limba latina gullioca „coaja verde de nuca” (Cihac, II, 333; Philippide, 99; Pascu, I, 95); sau din limba latina cochlea, prin intermediul unei metateze *cloca (Puscariu 718; REW 2011; DAR, conform impotriva Densusianu, Rom., XXXIII, 279), conform limba italiana chiocca „teasta” (Battisti, II, 904), sassar. ciogga, logud. gioga.
Derivat ghiocel, substantiv masculin (scoica; floare, aisor, Galanthus nivalis); desghioca, verb (a scoate boabele, a curata de coaja); ghios, adjectiv (Mold., alb), de la ghioci, cu pronuntarea mold.
Identitatea lui ghioc cu ghiocel este evidenta atit datorita culorii comune, cit si folosirii lui ghiocel „scoica” (conform Puscariu, Diminutiv., 171); totusi, Lexiconul de la Buda, urmat de Diez, Gramm., I, 197, pleca de la limba latina glaucium, si Philippide, Principii, 38, de la limba latina *glaucĕllus.
Pentru desghioca, a carui der. este normala, pe baza lui ghioc „coaja” (sens neatestat, dar care apare pentru gaoace), Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 275 pleca de la limba latina cauca, si Candrea, Rom., XXXVI, 325, de la un limba latina *disglubĭcāre (conform impotriva REW 2011). – Conform: gaoace, gaura, sgau.

Varianta definitie 9: Ghioc, ghiocuri substantiv neutru (er.) vulva. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)