Gloabă
Definitie, sens si explicatie
1Gloabă, gloabe, substantiv feminin
1. Cal slab, prapadit (si batran); martoaga.
2. Amenda care se aplica cuiva ca urmare a savarsirii unor delicte sau crime. ♦ Taxa care se platea in trecut in scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din limba slava (veche) Globa.
1. Cal slab, prapadit (si batran); martoaga.
2. Amenda care se aplica cuiva ca urmare a savarsirii unor delicte sau crime. ♦ Taxa care se platea in trecut in scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din limba slava (veche) Globa.
2Gloabă substantiv verifica cuvantul: amenda, penalitate, penali-zare.
3Gloabă substantiv
1. verifica cuvantul: martoaga.
2. (Ist.) (regional) ispasa, talpasag. (- era amenda platita pentru paguba facuta de vitele intrate in semanaturi straine.)
3. (Ist.) heraie, zavesca. (- era taxa platita pentru a impiedica redeschiderea unui proces.)
1. verifica cuvantul: martoaga.
2. (Ist.) (regional) ispasa, talpasag. (- era amenda platita pentru paguba facuta de vitele intrate in semanaturi straine.)
3. (Ist.) heraie, zavesca. (- era taxa platita pentru a impiedica redeschiderea unui proces.)
4Gloaba substantiv feminin, g.-d. art. gloabei; plural gloabe
5Gloabă -e f. 1) Cal (batran) slab si fara putere; martoaga. 2) inv.
Amenda platita de persoana care savarsea un delict sau o crima. /<sl. globa
Amenda platita de persoana care savarsea un delict sau o crima. /<sl. globa
6Gloaba (gloabe), substantiv feminin –
1. Amenda. –
2. Mirtoaga. – Megl. gloaba.
Sl. (bg., limba sarba:) globa „pedeapsa” (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), conform limba albaneza gjobë, limba neogreaca: γλάμπα.
Sensul 2 se explica desigur prin obiceiul de a plati amenzile in natura, fapt pentru care se alegeau caii cei mai prosti, conform pui de bodaproste. – Derivat globi, verb (a pune amenda, a pedepsi); globnic, substantiv masculin (invechit, persoana care stringea amenzile), din limba slava (veche) globĭnikŭ.
1. Amenda. –
2. Mirtoaga. – Megl. gloaba.
Sl. (bg., limba sarba:) globa „pedeapsa” (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), conform limba albaneza gjobë, limba neogreaca: γλάμπα.
Sensul 2 se explica desigur prin obiceiul de a plati amenzile in natura, fapt pentru care se alegeau caii cei mai prosti, conform pui de bodaproste. – Derivat globi, verb (a pune amenda, a pedepsi); globnic, substantiv masculin (invechit, persoana care stringea amenzile), din limba slava (veche) globĭnikŭ.
7Gloaba, gloabe substantiv feminin
1. (in sport) sportiv ineficient din cauza varstei inaintate.
2. individ decrepit.
3. prostituata trecuta. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. (in sport) sportiv ineficient din cauza varstei inaintate.
2. individ decrepit.
3. prostituata trecuta. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)