Definitie Glonț - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: GlonȚ, gloante, substantiv neutru Mic proiectil de otel, de arama sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede.
Se duce glont. [Varianta: Glonte substantiv neutru] – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: GlonȚ substantiv
1. verifica cuvantul: cartus.
2. (popular) plumb, (Transilvania si Banat) siret. (Ciuruit de -oante.)

Varianta definitie 3: Glont substantiv neutru, plural gloante

Varianta definitie 4: GlonȚ gloante n.
Proiectil mic pentru armele de foc manuale. ♢ - exploziv glont care explodeaza cand loveste tinta. - trasor glont fosforescent, vizibil pe o mare parte a traiectoriei lui. [Varianta Glonte] /conform ungara galacs

Varianta definitie 5: Glont (gloante), substantiv neutru –
1. Greutate, obiect greu. –
2. Mic proiectil pentru arma de foc. –
3. Plumb la navodul de pescuit.
Creatie expresiva, pe baza radacinii glo-, verifica cuvantul: aici.
Identitatea fonetica si semantica pe care o reprezinta cu g(o)lom(o)t si clont este evidenta.
Primul sens apare numai in expresia „a cadea greu la stomac”.
Originea cuvintului a suscitat discutii; dupa Cihac, II, 501 si DAR, din mag. golyocs si galacs, der. care nu este satisfacatoare; dupa Scriban, de la graunte sau grunt.
Skok 73 pleaca de la limba sarba: glonta „glont”, pe care il der. din limba germana Flinte „pusca mica”; insa etimonul limba germana nu satisface iar cuvintul limba sarba: este mai curind de origine rom.
Natura expresiva a lui glont devine de asemenea evidenta prin der. sai; gloanta, substantiv feminin (invechit, proiectil de tun); glontis, substantiv neutru (pietris); glontan, substantiv masculin (pietris, prundis), conform clontan; glonturos, adjectiv (pietros), conform grunturos.
Din rom. provine limba sarba: glonta si mag. golonc „glont” (Edelspascher 14).