Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Glonț

1 * Cuvantul cu diacritice: glonț
Cuvantul fara diacritice: glont

Definitie: GLONȚ, gloanțe, substantiv neutru Mic proiectil de oțel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede. Se duce glonț. [Varianta: glonte substantiv neutru] – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: glonț
Cuvantul fara diacritice: glont

Definitie: GLONȚ substantiv 1. verifica cuvantul: cartuș. 2. (popular) plumb, (Transilvania și Banat) șiret. (Ciuruit de -oanțe.)

3 * Cuvantul cu diacritice: glonț
Cuvantul fara diacritice: glont

Definitie: glonț substantiv neutru, plural gloanțe

4 * Cuvantul cu diacritice: glonț gloánțe
Cuvantul fara diacritice: glont

Definitie: GLONȚ gloanțe n. Proiectil mic pentru armele de foc manuale. ♢ - exploziv glonț care explodează când lovește ținta. - trasor glonț fosforescent, vizibil pe o mare parte a traiectoriei lui. [Varianta glonte] /conform ungara galacs

5 * Cuvantul cu diacritice: glonț gloánțe
Cuvantul fara diacritice: glont

Definitie: glonț (gloanțe), substantiv neutru – 1. Greutate, obiect greu. – 2. Mic proiectil pentru armă de foc. – 3. Plumb la năvodul de pescuit. Creație expresivă, pe baza rădăcinii glo-, verifica cuvantul: aici. Identitatea fonetică și semantică pe care o reprezintă cu g(o)lom(o)ț și clonț este evidentă. Primul sens apare numai în expresia „a cădea greu la stomac”. Originea cuvîntului a suscitat discuții; după Cihac, II, 501 și DAR, din mag. golyocs și galacs, der. care nu este satisfăcătoare; după Scriban, de la grăunte sau grunț. Skok 73 pleacă de la limba sarba: glonta „glonț”, pe care îl der. din limba germana Flinte „pușcă mică”; însă etimonul limba germana nu satisface iar cuvîntul limba sarba: este mai curînd de origine rom. Natura expresivă a lui glonț devine de asemenea evidentă prin der. săi; gloanță, substantiv feminin (învechit, proiectil de tun); glonțiș, substantiv neutru (pietriș); glonțan, substantiv masculin (pietriș, prundiș), conform clonțan; glonțuros, adjectiv (pietros), conform grunțuros. Din rom. provine limba sarba: glonta și mag. golonc „glonț” (Edelspascher 14).