Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Grapă

1 * Cuvantul cu diacritice: grápă
Cuvantul fara diacritice: grapa

Definitie: GRAPĂ¹, grape, substantiv feminin Unealtă agricolă formată dintr-un grătar cu dinți, cu discuri, cu roți dințate etcetera sau dintr-o legătură de mărăcini, care servește la mărunțirea, afânarea și netezirea pământului arat, la acoperirea semințelor etcetera; boroană. ♢ Expresie A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva. – Conform: limba albaneza g r e p,  g ë r e p ë „undiță, cârlig de undiță”.

2 * Cuvantul cu diacritice: grápă
Cuvantul fara diacritice: grapa

Definitie: GRAPĂ², grape, substantiv feminin Tip de inflorescență în formă de ciorchine. – Din franceza grappe.

3 * Cuvantul cu diacritice: grápă
Cuvantul fara diacritice: grapa

Definitie: GRAPĂ substantiv feminin inflorescență în formă de ciorchine. (< franceza grappe)

4 * Cuvantul cu diacritice: grápă
Cuvantul fara diacritice: grapa

Definitie: GRAPĂ substantiv (AGRIC.) (regional) boroană, colțar.

5 * Cuvantul cu diacritice: grápă
Cuvantul fara diacritice: grapa

Definitie: GRAPĂ substantiv verifica cuvantul: ciorchine.

6 * Cuvantul cu diacritice: grápă
Cuvantul fara diacritice: grapa

Definitie: grapă (unealtă agricolă, tip de inflorescență) substantiv feminin, g.-d. art. grapei; plural grape

7 * Cuvantul cu diacritice: grápă -e
Cuvantul fara diacritice: grapa

Definitie: GRAPĂ² -e f. Inflorescență sau fructe dispuse în formă de ciorchine. franceza grappe

8 * Cuvantul cu diacritice: grápă -e
Cuvantul fara diacritice: grapa

Definitie: GRAPĂ¹ -e f. Unealtă agricolă în formă de grătar cu dinți, folosită pentru mărunțirea, afânarea și nivelarea pământului arat; boroană. /Cuv. autoht.

9 * Cuvantul cu diacritice: grapă
Cuvantul fara diacritice: grapa

Definitie: GRAPĂ substantiv feminin InflorescențĂ? în formĂ? de ciorchine. -Din franceza Grappe

10 * Cuvantul cu diacritice: grápă grápe
Cuvantul fara diacritice: grapa

Definitie: grapă (grape), substantiv feminin – 1. Greblă. – 2. (Înv.) Steag. Sl. (bg.) grapa „greblă” (Cihac, II, 127; Scriban), conform pol. grabie „greblă”. Schimbarea b › p trebuie să fie limba slava (veche) conform bulgara grapa „asperitate” , urmă lăsată de „vărsatul-de-vînt”, limba sarba: grabac „sfîșiere”, față de rapav „sfîșiat”. S-a invocat adesea got. greipan › limba germana greifen (REW 4760; Giuglea, Contribuții, 8-10), și, pentru a evita dificultatea unui împrumut vechi din limba germana, s-a presupus medierea limba albaneza grep „cîrlig”, grepth „clanță” (Philippide, II, 715; Pușcariu, Dacor., VIII, 293; DAR; Rosetti, II, 117); însă această soluție pare mai puțin convingătoare decît cea dinainte. – Derivat grăpa, verb (a grebla); grăpiș, adverb (dificil, anevoie).