Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Gros groasă

1 * Cuvantul cu diacritice: gros groásă
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: GROS¹, GROASĂ, groși, groase, adjectiv , GROS adverb , substantiv neutru, GROS, groși, substantiv masculin I. Adjectiv 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferința mai mari decât dimensiunile obișnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secțiunea mai mare cuprinsă între ileon și anus. ♦ (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Dezvoltat mult în lățime. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare, care depășește prin volum dimensiunile obișnuite; voluminos. Carte groasă. ♢ Expresie Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obișnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafață în adâncime sau de la suprafață până la bază. Strat gros. ♢ Expresie Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimțit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este țesut² din fire groase ( I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăștie greu; dens. ♦ Figurativ (Despre întuneric, umbră, ceață etcetera) Adânc, compact. II. Adjectiv Figurativ 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (Înv.) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. Adv. 1. (Pop. și familiar) Mult, din plin, din belșug. Câștigă gros. 2. (Înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. Substantiv neutru: 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de același fel); greu. ♢ Locutiune adverb Din gros = în cantitate mare, din belșug. 2. (Pop. și familiar) Închisoare. V. Substantiv masculin (Regional) Buștean, trunchi; bârnă (groasă). – Limba Latina grossus.

2 * Cuvantul cu diacritice: gros
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: GROS², groși, substantiv masculin Măsură folosită în comerț pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăți. ♢ Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantități comerciale. – Din limba germana Gros.

3 * Cuvantul cu diacritice: gros
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: Gros antonim: subțire, pițigăiat

4 * Cuvantul cu diacritice: gros
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: GROS substantiv verifica cuvantul: arest, buștean, butuc, buturugă, ciot, închisoare, obadă, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.

5 * Cuvantul cu diacritice: gros
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: GROS adjectiv , substantiv verifica cuvantul: bădăran, grosolan, ignorant, incult, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, necultivat, neinstruit, neînvățat, nepoliticos, ordinar, prost, simplu, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

6 * Cuvantul cu diacritice: gros
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: GROS adjectiv , substantiv 1. adjectiv verifica cuvantul: gras. 2. adjectiv mare, voluminos. (Un tom, un dosar -.) 3. substantiv mulțime, (învechit și popular) mijloc, (învechit) greime, greu, temei, toi. (-ul armatei.) 4. adjectiv verifica cuvantul: borcănat. 5. adjectiv verifica cuvantul: dens. 6. adjectiv verifica cuvantul: adânc. 7. adjectiv verifica cuvantul: călduros. 8. adjectiv adânc, grav, jos, profund, (figurativ) cavernos. (O voce -oasă; un timbru -.)

7 * Cuvantul cu diacritice: gros
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: gros adjectiv m., plural groși; f. singular groasă, plural groase

8 * Cuvantul cu diacritice: gros
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: gros (buștean, bârnă) substantiv masculin, plural groși

9 * Cuvantul cu diacritice: gros
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: gros (majoritate, închisoare) substantiv neutru

10 * Cuvantul cu diacritice: gros
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: GROS³ n. Parte mai numeroasă, mai mare din ceva (dintr-un colectiv, dintr-un ansamblu de obiecte, dintr-o lucrare etcetera). limba latina grossus

11 * Cuvantul cu diacritice: gros groásă groși groáse
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: GROS² groasă (groși, groase) (în opoziție cu subțire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferință și diametru mare. Stâlp -. 2) (despre ființe sau despre părțile corpului lor) Care are multă grăsime; gras. ♢ (A fi) - de (sau la) obraz a) (a fi) nerușinat; b) (a fi) nesimțit. 3) pop. (despre femei) Care este gravidă; însărcinată. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ♢ - la pungă cu mulți bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare între bază și suprafață. 6) Care are dimensiunea secțiunii transversale în plan orizontal mare. Perete -. 7) (despre țesături) Care este țesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se împrăștie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepătruns; des; dens. Ceață groasă. Umbră groasă. 10) (despre voci, sunete etcetera) Care este produs de oscilații cu frecvență joasă; profund; jos; grav. limba latina grossus

12 * Cuvantul cu diacritice: gros
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: GROS¹ adv. popular familiar În cantitate mare; mult. ♢ Din - din plin; din belșug. limba latina grossus

13 * Cuvantul cu diacritice: gros groásă
Cuvantul fara diacritice: gros

Definitie: gros (groasă), adjectiv – 1. Gras. – 2. Dens. – 3. Voluminos. – 4. Adînc. – 5. Mare, important, numeros. – 6. Comun, ordinar, vulgar. – 7. (Adj. f.) Despre femei, însărcinată. – 8. (S.m.) Bîrnă, grindă. – 9. (Substantiv neutru:) Butuc, instrument. – 10. (Substantiv neutru:) Închisoare, temniță. – 11. (Substantiv neutru:) Parte mai importantă. – Mr., megl., istr. gros. Limba Latina grŏssum (Pușcariu 741; Candrea-Dens., 768; REW 3881; DAR), conform limba italiana, port. grosso, prov., franceza, cat. gros, sp. grueso. Pentru der. uzului 10 din 9, conform Bogrea,, Dacor., III, 411. – Derivat grosime, substantiv feminin (circumferință; cuvant invechit, gros, parte mai importantă; cuvant invechit, grosolănie); groșar, substantiv masculin (temnicer); grosărit (var. grosărie), substantiv neutru (contribuție cerută de obicei în secolul XVIII de către așa numiții ispravnici de județ delicvenților care doreau să scape de închisoare); grosoman, substantiv masculin (mojic, bădăran), cu sufix expresiv -man; groscior, substantiv neutru (smîntînă); grosciori, verb (a scoate caimacul); îngroșa, verb (a face să fie gros; a crește, a spori; a se îngrășa; a deveni dens, a condensa; a lăsa grea o femeie; a da importanță); îngroșetor, adjectiv (care se îngrașă, care îngroașă); îngroșetură, substantiv feminin (acțiunea de a spori sau a deveni dens). – Din rom. provin rut. grušati se „a se prinde laptele”, gruševina „lapte prins” (Capidan, Dacor., II, 677).