Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Grîu -îie

1 * Cuvantul cu diacritice: grîu -îie
Cuvantul fara diacritice: griu

Definitie: grîu (-îie), substantiv neutru – 1. Plantă erbacee din ale cărei boabe se face făină (cu toate varietățile sale). – 2. (S.f. plural) Cereale. – Varianta (pentru sensul 2) grîne. – Mr. grăn, găr(n), megl. grǫn, istr. grăwu. Limba Latina granum (Pușcariu 740; Candrea, Elements, 58; Candrea-Dens., 764; REW 3864; DAR), conform limba albaneza grun, grur(ë), limba italiana, sp. grano, franceza grain, basc. grau. Fonetismul nu este clar, rezultatul normal trebuie să fie grîn; în aceeași situație se află și cuvintele brîu și frîu. Dificultatea fonetică pare a fi cauza care l-a determinat pe Miklosich, Slaw. Elem., 9 să considere acest cuvînt drept autohton. Explicațiile neregularității fonetice sînt diferite, și nu absolut convingătoare. După Meyer-Lubke, ZRPh., XL, 559, alterația se datorează timbrului velar al vocalismului î ...u; însă același timmbru, chiar dacă nu cu aceeași alterație, apare și la sîn(u), bătrîn(u), etcetera După Skok, À propos du nasalisme, în Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 325-29, explicația ar trebui căutată în poziția finală a vocalei nazale, ceea ce nu pare evident. Rosetti, II, 111, consideră că „prezența lui u final este o condiție a inovației”, soluție cu care pare a se combina cea lui Meyer-Lubke și a lui Skok. În sfîrșit, Graur, BL, III, 52, pleacă de la o formă rotacizată brîn › brîr, în care ar fi intervenit o „fascie” brîur(i), de unde un nou sing. brîu. Aceată laborioasă explicație se bazează pe ideea susținută de autor a necesității unei „despicări” a 2 r, conform greer, prooroc. Totuși, explicația nu pare suficientă, fiindcă în celelalte cazuri de „fascie” apre reduplicarea vocalei, pe cînd aici efectul este diferit; și întrucît plural brîuri, frîuri, grîuri, care constituie o verigă necesară a demonstrației, este excepțional și anormal, deoarece forma curentă și tradițională este brî(n)e, frî(n)e, grî(n)e. Credem că este mai curînd vorba de o formă grîru, plural grîre, alterată fie ca efect al rotacismului fie al unei asimilări, unde r secundar ar fi dispărut ca efect al unei disimilări posterioare (grîru › grîu ca impăratru › Împărat(u) sau fratrem › frate). Esre remarcabil, într-adevăr, faptul că cele trei vocale la care apare această particularitate, apare și un r în silaba anterioară, a cărui prezență pare a condiționa fenomenul. După cît se pare, aceeași schimbare a început să se schițeze în bătrîn › bătrîior (în loc de bătrînior), fără a se fi propagat însă la alte forme der. sau flexionare. – Conform: grăunț. Derivat grînar (mr. grînar), substantiv neutru (hambar), de la grîne, cu sufix -ar, conform limba italiana granaio (calabr. granoru), franceza grenier, sp. granero (după Pușcariu 737, Candrea-Dens., 766 și REW 3839, direct din limba latina granārium); grînar, substantiv masculin (negustor de grîne); grînărie, substantiv feminin (comerț de grîne; hambar; cantitate de grîne).