Definitie Grîu -îie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Griu (-iie), substantiv neutru –
1. Planta erbacee din ale carei boabe se face faina (cu toate varietatile sale). –
2. (S.f. plural) Cereale. – Varianta (pentru sensul 2) grine. – Mr. gran, gar(n), megl. grǫn, istr. grawu.
Limba Latina granum (Puscariu 740; Candrea, Élements, 58; Candrea-Dens., 764; REW 3864; DAR), conform limba albaneza grun, grur(ë), limba italiana, sp. grano, franceza grain, basc. grau.
Fonetismul nu este clar, rezultatul normal trebuie sa fie *grin; in aceeasi situatie se afla si cuvintele briu si friu.
Dificultatea fonetica pare a fi cauza care l-a determinat pe Miklosich, Slaw.
Elem., 9 sa considere acest cuvint drept autohton.
Explicatiile neregularitatii fonetice sint diferite, si nu absolut convingatoare.
Dupa Meyer-Lübke, ZRPh., XL, 559, alteratia se datoreaza timbrului velar al vocalismului i ...u; insa acelasi timmbru, chiar daca nu cu aceeasi alteratie, apare si la sin(u), batrin(u), etcetera Dupa Skok, À propos du nasalisme, in Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 325-29, explicatia ar trebui cautata in pozitia finala a vocalei nazale, ceea ce nu pare evident.
Rosetti, II, 111, considera ca „prezenta lui u final este o conditie a inovatiei”, solutie cu care pare a se combina cea lui Meyer-Lübke si a lui Skok.
În sfirsit, Graur, BL, III, 52, pleaca de la o forma rotacizata *brin › brir, in care ar fi intervenit o „fascie” *briur(i), de unde un nou sing. briu.
Aceata laborioasa explicatie se bazeaza pe ideea sustinuta de autor a necesitatii unei „despicari” a 2 r, conform greer, prooroc.
Totusi, explicatia nu pare suficienta, fiindca in celelalte cazuri de „fascie” apre reduplicarea vocalei, pe cind aici efectul este diferit; si intrucit plural briuri, friuri, griuri, care constituie o veriga necesara a demonstratiei, este exceptional si anormal, deoarece forma curenta si traditionala este bri(n)e, fri(n)e, gri(n)e.
Credem ca este mai curind vorba de o forma *griru, plural *grire, alterata fie ca efect al rotacismului fie al unei asimilari, unde r secundar ar fi disparut ca efect al unei disimilari posterioare (*griru › griu ca imparatru › Împarat(u) sau fratrem › frate).
Esre remarcabil, intr-adevar, faptul ca cele trei vocale la care apare aceasta particularitate, apare si un r in silaba anterioara, a carui prezenta pare a conditiona fenomenul.
Dupa cit se pare, aceeasi schimbare a inceput sa se schiteze in batrin › batriior (in loc de batrinior), fara a se fi propagat insa la alte forme der. sau flexionare. – Conform: graunt.
Derivat grinar (mr. grinar), substantiv neutru (hambar), de la grine, cu sufix -ar, conform limba italiana granaio (calabr. granoru), franceza grenier, sp. granero (dupa Puscariu 737, Candrea-Dens., 766 si REW 3839, direct din limba latina granārium); grinar, substantiv masculin (negustor de grine); grinarie, substantiv feminin (comert de grine; hambar; cantitate de grine).