Grăunț
Definitie, sens si explicatie
1Grăunț, graunte, substantiv neutru Verifica cuvantul: Graunte.
2Grắunt (graunte), substantiv neutru –
1. Bob. –
2. Saminta, boaba. –
3. Glob, bila, obiect mic si sferic. – Varianta graunte, graunta.
Mr. graunt, garnut.
Limba Latina *granutium sau, dupa Densusianu, Rom., Xxxiii, 279, Candrea-dens., 765, Pascu, I, 95 si Dar, limba latina *granuceum (Puscariu 730 propunea forma limba latina *granuculum, care ar fi dus la alt rezultat), conform griu.
Fonetismul nu este clar.
Cum rezultatul din limba latina trebuia sa fie in orice caz granut, ca in mr., trebuie presupus ca s-a adaugat un infix nazal (conform Puscariu, Diminutiv., 148), *granunt, cu disimilare ulterioara.
Aceasta explicatie este valabila si daca plecam de la griu, in forma sa primitiva granu (ca in mr.), cu sufix dim. -ut. – Derivat grauntar, substantiv neutru (regulator la piatra morii de griu); grauntos, adjectiv (granulos); graunti, verb (a granula; a face boabe); ingraunta, verb (a rotunji; a da nutret animalelor), cuvint rar.
1. Bob. –
2. Saminta, boaba. –
3. Glob, bila, obiect mic si sferic. – Varianta graunte, graunta.
Mr. graunt, garnut.
Limba Latina *granutium sau, dupa Densusianu, Rom., Xxxiii, 279, Candrea-dens., 765, Pascu, I, 95 si Dar, limba latina *granuceum (Puscariu 730 propunea forma limba latina *granuculum, care ar fi dus la alt rezultat), conform griu.
Fonetismul nu este clar.
Cum rezultatul din limba latina trebuia sa fie in orice caz granut, ca in mr., trebuie presupus ca s-a adaugat un infix nazal (conform Puscariu, Diminutiv., 148), *granunt, cu disimilare ulterioara.
Aceasta explicatie este valabila si daca plecam de la griu, in forma sa primitiva granu (ca in mr.), cu sufix dim. -ut. – Derivat grauntar, substantiv neutru (regulator la piatra morii de griu); grauntos, adjectiv (granulos); graunti, verb (a granula; a face boabe); ingraunta, verb (a rotunji; a da nutret animalelor), cuvint rar.