Definitie Gușă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: GÚȘĂ, gusi, substantiv feminin
1. (La pasari) Portiune mai dilatata, in forma de punga, a esofagului, in care alimentele stau catva timp inainte de a trece in stomac. ♢ Compus: gusa-porumbului (sau -porumbelului) = A) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui, cu fructul in forma de bobite negre (Cucubalus baccifer); B) planta erbacee cu flori albe, cu fructul o capsula (Silene cucubalus); C) odolean.
2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajuta, impreuna cu muschii respectivi, la respiratie. ♦ (La reptile) Barbie.
3. (La oameni) Umflatura patologica formata in partea anterioara a gatului prin marirea glandei tiroide; boala care provoaca aceasta umflatura.
4. Cuta de grasime care atarna sub barbie la unele persoane.
5. (Familiar) Gat. ♦ Gatlej. ♢ Expresie A rade din gusa = a rade afectat, fortat.
A vorbi din gusa = A) a vorbi gros; B) a vorbi afectat.
6. Partea de sub gat a unei blani sau a unei piei.
7. (În sintagma) Gusa de conducta = cuta care se formeaza uneori la curbarea unei tevi. – Limba Latina Geusiae.

Varianta definitie 2: GÚȘĂ substantiv verifica cuvantul: beregata, gat, gatlej, grumaz, jurubita.

Varianta definitie 3: GÚȘĂ substantiv
1. (MED.) gusa endemica = distrofie endemica tireopata; gusa exoftalmica verifica cuvantul: boala lui Basedow.
2. (ANATOMIE) barbie. (- la reptile.)
3. (ORNIT.) gusa-rosie verifica cuvantul: macaleandru.
4. (BOTANICA) gusa-porumbelului = A) (Cucubalus baccifer) (regional) plescaita, gusa-porumbului; B) (Silene cucubalus) (regional) basicoasa, gusa-porumbului.

Varianta definitie 4: Gusa substantiv feminin, art. gusa, g.-d. art. gusii; plural gusi

Varianta definitie 5: GÚȘĂ -i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ♢ -a-porumbelului (sau Porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam.
Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial

Varianta definitie 6: Gusa (-si), substantiv feminin –
1. Git, gitlej. –
2. La pasari, portiune in forma de punga unde se pastreaza in timp alimentele. –
3. La oameni, barbie dubla. –
4. La oameni, umflatura patologica in partea de jos a gitului. –
5. Boala a oilor. –
6. Nod facut in caierul de lina. – Mr., megl. gusa, istr. gusę.
Limba Latina geusiae, probabil redus la *gusia, conform limba albaneza gušë, limba italiana gozzo (piem. goso, lom. goss), franceza gosier (Meyer-Lübke, ZRPh., XXI, 199; Puscariu 747; REW 3750; Pascu, I, 97; Pascu, Beiträge, 10).
Celelalte explicatii nu sint satisfacatoare: din fondul autohton (Miklosich, Slaw.
Elem., 9); din limba latina guttur (Cihac, I, 133); din bulgara gušĭ (Cihac, II, 131; Conev 55); din limba albaneza gušë (Miklosich, Fremdw., 91; Densusianu, Rom., XXXIII, 279; conform Philippide, II, 716; Rosetti, II, 118), din limba greaca (veche) γϰούσα, participiu de la ἄγχω (Höeg 125); de la gurguse ‹ limba latina gurgustium; ca limba italiana gorgozzo ‹ gozzo (Puscariu, Dacor., IV, 324); anterior indoeurop. (Lahovary 329).
Derivat gusa, verb (a face gusa); gusat, substantiv masculin (persoana care are gusa); gusui, verb (Oltenia, Trans., a strangula, a se ineca); ragusi, verb (a-si ingrosa vocea), cu pref. ra(s)- (dupa Cihac, II, 522, din mag. rekedni); raguseala, substantiv feminin (ingrosare a vocii); sugusa, verb (Trans., a sugruma, a se ineca; a grabi, a presa), cu pref. su(b)-; stragusi, verb (Mold., a se ineca), cu pref. stra-. – Din. rom. provin limba neogreaca: γϰοῦσα (Meyer, Neugr.
St., II, 23; Murnu, Lehnw., 25), bulgara guš(a), limba sarba: guša (secolul XVIII, conform Daničič, III, 513), limba sarba: gušan „varietate de porumbel” , rut. guši (Berneker 363; Capidan, Raporturile, 202; Petrovici, Dacor., X, 144), limba albaneza gušë, mag. gusa, limba tiganeasca: gusa (conform Wlislocki 88).