Definitie Gît gaturi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Git (gấturi), substantiv neutru –
1. Parte a corpului, la om si la animale, care uneste capul cu trunchiul. –
2. Gitlej. –
3. Înghititura, dusca. –
4. Git al sticlei. –
5. Tub, teava. –
6. Parte ingusta si subtire a unui obiect. –
7. Înfumurare, trufie, vanitate.
Origine incerta.
Ar putea fi vorba de limba latina guttŭra (conform franceza goitre, montaniez ǵotre „gusa”), de la al carui rezultat gituri s-ar fi refacut un sing. analogic (Diez, Gramm., I, 440; Cipariu, Gramm., 13, conform Densusianu, Hlr., 276; DAR).
Ar putea fi vorba de asemenea de un substantiv redus inca din limba latina la tipurile de a doua decl., ca imparat ‹ imperator, conform baiat.
În ambele cazuri, rezultatul i este problematic.
Analogia cu guturai, unde u s-a pastrat, pare a indica faptul ca in git a avut loc o incrucisare cu limba slava (veche) grŭlo „git” sau, dupa parerea altora, cu cuvintele limba slava (veche) der. de la *glŭtŭ, conform slov. golt, cr. gut (› istr. gut).
Derivat din limba slava (veche) este si mai dificila decit cea din lat., totusi, a fost preferata de Miklosich, Lexicon, 130; Cihac, II, 117; Densusianu, Filologie, 447; Conev 89 si Scriban.
Este cuvint comun (ALR, I, 35), in Cris girt.
Conform: girlan.
Derivat gitar, substantiv neutru (curea la hamul calului de tractiune); gitos, adjectiv (cu gitul lung); gitui, verb (rar, a inghiti; a ineca, a sufoca, a stringe de git); gituitura, substantiv feminin (strimtare, parte mai ingusta); gituiala, substantiv feminin (gituitura); ingitui, verb (a stringe de git, a sugruma; a biigui); gitita, substantiv feminin 8gitlej, git).