Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Gît gaturi

1 * Cuvantul cu diacritice: gît gấturi
Cuvantul fara diacritice: git

Definitie: gît (gaturi), substantiv neutru – 1. Parte a corpului, la om și la animale, care unește capul cu trunchiul. – 2. Gîtlej. – 3. Înghițitură, dușcă. – 4. Gît al sticlei. – 5. Tub, țeavă. – 6. Parte îngustă și subțire a unui obiect. – 7. Înfumurare, trufie, vanitate. Origine incertă. Ar putea fi vorba de limba latina guttŭra (conform franceza goître, montaniez ǵotre „gușă”), de la al cărui rezultat gîturi s-ar fi refăcut un sing. analogic (Diez, Gramm., I, 440; Cipariu, Gramm., 13, conform Densusianu, Hlr., 276; DAR). Ar putea fi vorba de asemenea de un substantiv redus încă din limba latina la tipurile de a doua decl., ca împărat ‹ imperator, conform băiat. În ambele cazuri, rezultatul î este problematic. Analogia cu guturai, unde u s-a păstrat, pare a indica faptul că în gît a avut loc o încrucișare cu limba slava (veche) grŭlo „gît” sau, după părerea altora, cu cuvintele limba slava (veche) der. de la glŭtŭ, conform slov. golt, cr. gut (› istr. gut). Derivat din limba slava (veche) este și mai dificilă decît cea din lat., totuși, a fost preferată de Miklosich, Lexicon, 130; Cihac, II, 117; Densusianu, Filologie, 447; Conev 89 și Scriban. Este cuvînt comun (ALR, I, 35), în Criș gîrt. Conform: gîrlan. Derivat gîtar, substantiv neutru (curea la hamul calului de tracțiune); gîtos, adjectiv (cu gîtul lung); gîtui, verb (rar, a înghiți; a îneca, a sufoca, a strînge de gît); gîtuitură, substantiv feminin (strîmtare, parte mai îngustă); gîtuială, substantiv feminin (gîtuitură); îngîtui, verb (a strînge de gît, a sugruma; a bîigui); gîtiță, substantiv feminin 8gîtlej, gît).