1
Haită, haite, substantiv feminin
1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă).
Figurat Bandă (de răufăcători).
2. (Învechit) Vânătoare (cu gonaci și câini); goană.
3. (Regional) Cățea (rea); prin extensiune câine (rău).
Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. – Din maghiară Hajto.
1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă).
Figurat Bandă (de răufăcători).
2. (Învechit) Vânătoare (cu gonaci și câini); goană.
3. (Regional) Cățea (rea); prin extensiune câine (rău).
Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. – Din maghiară Hajto.
DEX – dicționarul explicativ
2
Haită haite feminin 1) Mulțime de indivizi din aceeași specie care umblă împreună (după pradă). haită de câini. haită de lupi. 2) figurat familiar Grup neorganizat de persoane care încalcă legile și normele de conduită, aruncându-se asupra cuiva (ca o mulțime de câini sau de lupi). /<ungară hajto
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Haită (haite), substantiv feminin –
1. Grup de vînători cu cîini și gonaci. –
2. Grup de cîini de vînătoare. –
3. Cățea. –
4. Femeie stricată.
Maghiară hajta „hăituire, gonire” (Cihac, II, 505; Dar; Galdi, Dict., 92), din maghiară hajtani „a împinge, a hăitui” (Scriban). – Derivat haitău (variantă haiteu, hăitău, haidau), substantiv masculin (gonaci, hăitaș; văcar; pungaș), a cărui ultimă variantă specializată la ultimele sensuri, pare a indica o încrucișare cu haiduc (după Dar, mai curînd cu huidui și haidamac); hăitaș, substantiv masculin (gonaci); hăitaș, substantiv masculin (hăituire; amendă pentru vitele găsite pe terenuri interzise), din maghiară hajtas „hăituire”; hăitui, verb (a stîrni, a goni vînatul spre vînători; a speria, a urmări, a încolți; a străbate), din maghiară hajtani (după Skok 73, din ruteană hajtuvaty); hăituială, substantiv feminin (goană după vînat); hăituitor, substantiv masculin (gonaci, hăitaș); hăitic, substantiv neutru (ceată de lupi); hăitiș, adjectiv (cu picioarele strîmbe) din același maghiară hajtani, cu sensul special de „a îndoi” (după Löwe 60, din vezi maghiară hajtas „cotitură”); înhăita, verb reflexiv (a intra într-o bandă, a se însoți, a se asocia; a se golăni). – Din română provine ruteană hajdej (Candrea, Elemente, 404).
1. Grup de vînători cu cîini și gonaci. –
2. Grup de cîini de vînătoare. –
3. Cățea. –
4. Femeie stricată.
Maghiară hajta „hăituire, gonire” (Cihac, II, 505; Dar; Galdi, Dict., 92), din maghiară hajtani „a împinge, a hăitui” (Scriban). – Derivat haitău (variantă haiteu, hăitău, haidau), substantiv masculin (gonaci, hăitaș; văcar; pungaș), a cărui ultimă variantă specializată la ultimele sensuri, pare a indica o încrucișare cu haiduc (după Dar, mai curînd cu huidui și haidamac); hăitaș, substantiv masculin (gonaci); hăitaș, substantiv masculin (hăituire; amendă pentru vitele găsite pe terenuri interzise), din maghiară hajtas „hăituire”; hăitui, verb (a stîrni, a goni vînatul spre vînători; a speria, a urmări, a încolți; a străbate), din maghiară hajtani (după Skok 73, din ruteană hajtuvaty); hăituială, substantiv feminin (goană după vînat); hăituitor, substantiv masculin (gonaci, hăitaș); hăitic, substantiv neutru (ceată de lupi); hăitiș, adjectiv (cu picioarele strîmbe) din același maghiară hajtani, cu sensul special de „a îndoi” (după Löwe 60, din vezi maghiară hajtas „cotitură”); înhăita, verb reflexiv (a intra într-o bandă, a se însoți, a se asocia; a se golăni). – Din română provine ruteană hajdej (Candrea, Elemente, 404).
DER – dicționarul etimologic
4
Haită, haite substantiv feminin
1. bandă de răufăcători.
2. femeie rea sau desfrânată. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
1. bandă de răufăcători.
2. femeie rea sau desfrânată. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou
Încă o definiție din alt dicționar
5
Haită substantiv feminin, plural haite
DOOM – dicționarul ortografic