Definitie Răchită - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: RĂCHiTĂ, rachite, substantiv feminin Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze inguste si lunguiete, cu ramuri subtiri si elastice, folosite ca material de impletit (Salix). [Plural si: rachiti] – Din bulgara, scr. Rakita.

Varianta definitie 2: RĂCHiTĂ substantiv verifica cuvantul: iov, salcie, salcie, pletoasa, salcie, plangatoare, zalog.

Varianta definitie 3: RĂCHiTĂ substantiv (BOTANICA)
1. (Salix fragilis) lozie, mlaja, (regional) plesnitoare, salca, salcie, salcica, salcioara.
2. (Salix viminalis) lozie, mlaja, rachitica, salcie, (regional) stravat.
3. rachita rosie (Salix purpurea) = lozie, mlaja, (regional) rachitica, salcie.
4. rachita alba (Salix incana) = mlaja.
5. verifica cuvantul: zalog.

Varianta definitie 4: Rachita substantiv feminin, plural rachite

Varianta definitie 5: RĂCHiTĂ -e f. 1) Arbust cu ramuri lungi, subtiri si flexibile, cu frunze inguste si alungite, cu flori dispuse in amenti, care creste mai ales pe malul apelor. 2) Nuiele din acest arbore din care se impletesc diferite obiecte (cosuri, scaune etcetera); mlaja; lozie. ♢ Cand va face plopul pere si -a micsunele nici-odata. /<bulg., limba sarba: rakita

Varianta definitie 6: Rachita (rachite), substantiv feminin – Numele mai multor specii de salcie (Salix fragilis, S. incana, S. viminalis, S. purpurea). – Varianta richita.
Sl. rakyta (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 49), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov. rakita, ceh. rakyta, pol. rokita, mag. rakottya. – Derivat rachitan, substantiv masculin (planta, Lythrum salicaria); rachitar, substantiv masculin (fluturele lui Cossus ligniperda); rachitis, substantiv neutru (multime de rachite); rachitea, substantiv feminin (planta, Vaccinium oxycoccos); rachitica, substantiv feminin (nume de arbusti, Epilobium angustifolium, Elaeagnus angustifolia).
Arichita, substantiv feminin (zer), hapax atestat in Oltenia, poate fi acelasi cuvint cu rachita, richita si se explica prin obiceiul de a pune brinza pe o impletitura sau un tipar de rachita, conform limba italiana giunco „rachita”, giuncata „brinza”, franceza jonchee „rogojina de rachita” si „brinza” (dupa Hasdeu, 1643, din limba latina *alicŭla ‹ alica „secara-alba; alac”, conform P. Papahagi, Notite etim. 1 si DAR; dupa Diculescu, Elementele, 453, din limba latina *alicula ‹ limba greaca (veche) *ἀλλιϰύλη, din ἄλλιξ „tunica”).